Confesional – Amintiri din prezent

Azi e o zi magica… Azi e ziua in care mi-am indeplinit un vis. Azi e ziua in care am facut-o pe mama sa planga de bucurie iar lu’ tata sa-i ating coarda sensibila. Azi e ziua in care am intors cutitul intr-o rana adanca si-am presarat sare fara mila. Ziua in care am simtit cu adevarat ca zbor si ca ies dintr-un cerc vicios in care am fost inchis de ani buni si n-am putut sa razbat, nici eu, nici familia mea. Ieri am tras ultima priza de bucurie din libertatea mea, de azi incep sa imi platesc toate greselile pe care le-am facut. Dar pana sa se intample asta, azi, voi incheia unele razboaie si voi porni altele.

N-am crezut niciodata in mine, cum multi dintre cei prezenti aici nu cred in ei. Nu stiu de ce anume, poate e de vina sistemul sau societatea in care traiesc. Cu timpul, cu anii, am inceput sa cred in mine, dar altfel, sa cred in tineretea si in huliganismul meu. Cei care l-ati citit pe Eliade stiti prea bine ce vorbesc, cum e sa crezi doar in visele tale ce n-au fost inca ucise de o realitate cruda. Si nu vad nimic rau in asta, cum n-am vazut nimic gresit pe atunci in alcool, tutun si droguri. Ca tot suntem aici, acum, Preda afirma in Morometii ca orice parinte sa nu-si faca probleme pentru fiul sau daca apar toate viciile exemplificate mai sus; doar pentru unul: pentru femei.

Imi pare rau ca printre dvs. nu se numara o persoana, o dom’şoară, care a schimbat drastic cursul vietii mele. O spun cu mare regret dar ii inteleg alegerea. Mai mult ca sigur, daca n-ar fi fost Ea, n-am fi fost prezenti azi aici. Pentru ca Ea a fost muza mea, visul meu, drogul meu si intr-un final, călăuza spre culmile disperarii. Le-am urcat prin suferinta la fel ca Iisus pe Golgota si le-am coborat victorios, ca un Om Nou, unul de care Coelho ar fi mandru, chiar daca n-am şezut la raul Piedra sa plang. Am plans altundeva, departe de oras, acolo unde singuratatea imi era amanta diminetilor imbibate intr-un fum ceţos si iz de pălincă de Bihor. Si acolo am scris, mult, de mana, cu un stilou vechi, incat degetele imi amorţeau si eu nu vroiam sa ma opresc. Adormeam cu veioza si tigara aprinsa, neacoperit de nimeni cu o patura, singur, fara o vorba buna din partea nimanui.

Cand privesc acum in trecut, raman putin stupefiat. Parca nu traiam, eram un fel de corp mobil ce isi petrecea fiecare zi in amintiri, un fel de Amintiri din prezent. Nu puteam sa ma desprind, eram acolo, prins, fara sa imi arate cineva o cale de scapare. Cumva si eu doream sa nu ma ajute nimeni pentru ca stiam ca pot face ceva – sa ma vindec eu – si ii multumesc acelei persoane ce m-a lasat sa râncezesc in camerele acelea. Stia ca pot sa birui, sa lupt cu mine si intr-un final sa ingenunchez pe oricine ma ataca.

Dvs. sunteti azi aici pentru ca eu am crezut in nebunia mea, in visul meu, si mi-am aruncat in joc toate cunostintele ca sa-l indeplinesc. Am sfidat in fata tot felu’ de directo-doctorato-faculto-profesoro deştepţi ce se mandreau cu facultatile si doctoratele lor facute pe bani la fara frecventa, pe cand eu faceam pe prostu’ ca sa nu le iau maul. Am intalnit pana sa ajung aici o gramada de pupincurişti ce nu stiu nici azi cum pot sa doarma noaptea. Am si cersit, la propriu, pe la usile unor firme ca sa ma ajute sa-mi public cartea – inca mai am lista acasa, pătată cu o lacrima. La cate pietre in cap si picioare in posterior mi-am luat nu mi-e rusine sa intru in ultimul birt din oras si sa cer 50 de cognac stand la masa cu alti oameni care si-au ratat Viata. Pentru ca sunt un om simplu…

…si sunt fericit ca azi sunt aici, in fata dvs, si inca pot sa vorbesc asa cum vreau eu: cu cuvinte simple.

40 de comentarii la „Confesional – Amintiri din prezent”

  1. esti un super om…dar nu,,super nu e pentru tine pentru esti atat de uman,atat de aproape,atat de TU,,,,ma bucur asa de mult citind randurile astea..si parca simt c am invins si eu,,,ma bucura reusita celor care merita sa invinga viata,,,bravo ,,tu stii ce cred eu despre tine,,bravo de nenumarate ori BRAVOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

    1. Dora, multumesc frumos ! 🙂
      Ai fost printre primele persoane care au crezut ca pot sa fac ceva cu scriitura asta amărâtă, chiar inainte sa stii ca am scris o carte.

  2. Deci … ador cum scrii … tot. Pana si atunci cand esti misogin.
    DIn „vina” ta m-am reapucat si eu de scris … am rascolit toata casa sa gasesc un caiet de acum 9 ani in care mai scriam cate un gand … si acum rad de cum scriam atunci Mi-ai rascolit acea pasiune pe care o credeam uitata/stinsa, dar se pare ca a fost suficient jar pentru a se reaprinde

  3. Bravo,îmi place cum scrii.Dacă continui vei reuși să-ți faci un renume.E bine că citești cărți(un pleonasm după cum zicea domnul Pleșu).Dacă mai multă lume ar citi,ar fi altceva,păcat că lucrurile care necesită gândire sunt respinse de tineri.

    1. Multumesc !
      Da, din pacate, tinerii nu sunt atrasi de cultura si de mediul intelectual. As fi dorit sa traiesc in Romania interbelica, atunci cand a fost varful (sau s-a pus baza) oamenilor de cultura romani. Apoi a venit comunismul si totul a murit, mare pacat! Sunt mai mult ca sigur ca am fi avut o evolutie frumoasa si am fi fost apreciati ca popor pentru scrierile noastre.

      1. Ce sa zic, ma bucur pentru tine ma ardelene! :* no, ma anunti cand i gata,
        sa o citesc si eu pe toata. Strategia ta cu hai sa-i tinem pe „fraieri” in suspans
        o dat roade. Ai aici un fraier care a ramas cu gandu’ la cum se termina povestea.
        Salutari din Oltenia!

        1. Oltene, marketerii ăia stiau ce fac. Vezi, poate pe viitor, o sa am nevoie de niste secrete de acolo de la voi din ASE.
          Curand e totul finalizat, locul lansarii si data sunt stabilite, doar campania Online sa inceapa 🙂

  4. Bai felicitari in primul rand!
    Postam si eu acu cateva zile pe blog, cum ca am inceput un nou proiect al vietii mele, sa scriu la cartea pe care-mi doresc s-o public candva, sper ca nu prea tarziu in viata asta.
    Observ ca nu ti-a fost tocmai usor din cate spui aici, cam cat timp ti-a luat pana sa-ti realizezi visul?
    🙂

    1. Multumesc ! 🙂
      Te sustin si incurajez sa scrii, nu e greu daca stii sa te pui putin la punct cu programul.
      In total: un an si jumatate a durat toata nebunia pana sa ajung la sfarsit. Dar oricum, eram un roman adevarat: asteptam sa vina ceva mână Dumnezeiasca sa ma ajute, nu sa „muncesc” eu ca sa-mi indeplinesc visul.
      Totul tine de moment si oportunitate, trebuie sa le vezi cumva 🙂
      Astept noi vesti de la tine legate de roman !

  5. Pingback: 20 februarie 2012
  6. Domnule Gratian, nu te cunosc personal, dar nici indirect. Fara a oferi impresia de lauda la adresa mea , pot sa spun ca in decursul vietii mele am citit si eu cu sufletul la gura multe carti, dar doar un numar strans dintre acestea, pot sa spun ca le recitesc cu drag si in ziua de azi. Imi place modul in care iti expui naratiunea vietii, faptul ca esti sincer, folosesti realitatea ca pe un adevar crud, de fapt asa cum este. Voi fi prezent la lansarea cartii tale, si ca si un cititor , la randul meu, sunt mandru de tine, ca macar unul din generatia din ziua de azi se ridica in picioare si isi spune cuvantul . Felicitarile mele domnule Gratian Lascu.

    1. Domnule Dan, sper ca ati putut ajunge la lansarea romanului iar atmosfera a fost pe placul dvs. Daca nu ati reusit sa ajungeti, va rog sa imi spuneti cum ne-am putea intalni ca sa primiti o carte din partea mea. As fi onorat daca dupa ce o cititi ati scrie cateva randuri despre ea pe care apoi sa le primesc.
      Va multumesc mult pentru toate aprecierile!
      Numai ganduri bune !

  7. foarte adevarat…ceea ce ai scris mai sus…… in unele fraze scrise d tn ma regasesc si eu…. si sa stii k e bn sa lupti pt visul tau…. felicitari frate si multa bafta in tot ceea ce iti doresti…;);)

  8. Am citit-o pe nerasuflate; iar pentru mine asta inseamna ca de multe ori am recitit paragrafe pentru puterea sau frumusetea lor.

    Gratian, ai o nebunie roditoare de trairi extrem de profunde… sau invers?… ai trairi extraordinare care te imping spre nebunie….

    Dincolo de fraze scrise daca nu gresit, alambicat, dincolo de erorile de dactilografiere (?), exista si pasaje curate intr-o forma minunata; dar mai presus de orice fondul e dramatic, poate chiar cutremurator…

    Sunt curios: e chiar o poveste traita sau e si fictiune pe langa?

    1. Multumesc mult pentru aprecieri 🙂

      Stiu ca sunt unele greseli in carte dar nu inteleg de ce nu le-am depistat la corectare… Am fost 3 corectori si tot au mai ramas ! Curand iese urmatorul tiraj dar pana atunci fac o revizuire mai atenta. Daca le aveti notate pe undeva, va rog sa imi scrieti un mail cu ele.

      Cat despre poveste… Secretul il stim doar „noi” insa nu cred ca acele „pasaje pline de farmec” se pot scrie daca nu le-ai si trait 🙂

      1. un raspuns diplomatic iar pentru asta te felicit!
        un alt raspuns cu siguranta ar fi dus la omorarea farmecului, misterului, …
        felicitari pentru ca ai reusit sa nu cazi in capcana intinsa prin intrebarea mea!

        si daca am inteles bine din carte ca te intereseaza Dreptul,
        ai trecut de prima proba in meserie.

        iar ca rasplata ma oblig sa-ti scriu….

  9. Dupa cu ti-am spus si astazi, primesti un feedback , unul pozitiv. Cartea ta nu e o carte, e o arta, vazuta prin ochii sinceri ai unui adolescent diagnosticat cu dragoste, trecand prin degetele iscusite ale unui scriitor dedicat zi si noapte dorintei de a scrie. O capodopera , un aliment literar, ce nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca nimanui. Am ramas placut surprins de libertatea si dorinta cu care ai scris toate acele randuri pline de sentimente profunde. Felicitari prieten drag, si sper ca sa nu fie ultimul. Nu uita, nu arunca momeala la pesti daca…… :D!

    1. Multumesc mult Dan 🙂
      Eu nu imi recunosc meritele, poate doar unele. Docamdata sunt doar un scriitor somer, un „alcoolic drogat” si nimic mai mult. 🙂
      Vedem in viitor daca totul a fost doar o intamplare sau e ceva in substrat.

      Pana atunci, te astept in librarii 🙂

  10. Azi, te-am descoperit, si din putinele chestii pe care le-am citit(un interviu ici, o recenzie colo) abia astept sa iti citesc cartea, si blogul. Cartea o voi comanda in urmatoarele zile, si nu stiu de ce dar am senzatia ca merita asteptarea. Multa bafta in continuare, si cand te prind prin Ploiesti astept si un autograf.

    1. Multumesc ca ai trecut pe aici 🙂

      Din pacate nu se poate comanda cartea in format fizic, doar cel electronic. In cateva zile va fi gata si aceasta problema si implementata pe blog 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *