Daniel nu mai primise cadouri de la 7 ani. Pentru el, Craciunul era doar o sarbatoare. Una rosie. Ii placea uneori sa priveasca pe geam fulgii care erau purtati de vantul domol si sa guste din vinul fiert cu piper. N-a recunoscut niciodata ca-i placea aceasta perioada din an si blama orice stare de bucurie. Era doar o sarbatoare. Un mare tam-tam in care marketing-ul cel mai puternic aducea profit companiilor. Atat. Doar o sarbatoare. Fara sentiment.
Ultimul lui cadou a fost un robot cu telecomanda si un joc Nu te supara frate. Evident ca dupa trei zile robotul nu mai functiona si pierduse o piesa din joc. Anul urmator n-a primit nimic. Nici la urmatoarele Craciunuri. Deja crescuse, trebuia sa participe la economii. Nici miros de brad proaspat nu mai simtise in casa de cand parintii lui au decis ca venise vremea pentru un brad artificial.
Anul trecut voia sa-i faca un cadou iubitei lui. Se gandea la ceva frumos, un colier si cercei cu pietre semi-pretioase. Cand a vazut pretul a renuntat. Nu simtea nici un sentiment cand era vorba de daruit cadouri. Era doar o moda care se aplica o data pe an si la zilele de nastere. Atat. Craciunul, doar o sarbatoare.
Ieri m-am intalnit cu el. I-am dat o carte faina despre relatiile conjugale in societatea moderna si am stat la o cafea. Nu intelegea nici acum Spiritul Craciunului si a luat cadoul meu ca pe o carte de imprumut pe care nu trebuie sa o mi-o inapoieze. Dar nu era un cadou. Era doar un obiect pe care eu i l-am dat.
Atat.
Craciunul, doar o sarbatoare.
Trist. Totuşi, Moş Crăciun există!
La mulţi ani!