Sunt un copil mai batran care nu se uita la filme. Cateodata ma uit inainte sa adorm si doar atat. Nu ma pasioneaza, nu imi plac, nu merg la cinema. De unele subiecte pot spune ca sunt interesat, insa crede-ma ca nu vreau sa vad un monstru cu 10 capete ce alearga ca un bezmetic prin New York in cautarea puiului sau alte cele. Daca tot ma uit la un film, apoi sa fie real, inspirat din fapte reale sau macar sa se poate intampla in realitate. Si daca se poate, sa aiba putin legatura cu viata mea.
S-au petrecut multe de-a lungul anilor, ultimi doi in special. Mai ales relatiile cu dom’soare, ca varsta si hormonii pusi in acelas loc ofera diferite senzatii si trairi. Dupa toate alea, am zis (eu si altii) ca ar trebui sa tragem linie. Deja ne saturasem de baut prin baruri si apoi fluierat dupa toate strâmbele, si alte cele, intelegi voi. Multi si-au ales o singura fata, altii mai multe. Intr-un final mi-am ales si eu una, cu ochi albastrii. Cand s-a aflat de asta, mi s-a recomandat de alte dom’soare filmul Closer. N-am stiut de ce, pana azi.
Toata actiunea se petrece in Londra zilelor noastre desi filmul e mai vechi putin. Intamplarea, Destinul, Divinitatea – alegeti voi – aduce unul langa altul povestea a patru oameni, ce ajung sa fie doua cupluri. Joaca unui scriitor (da, stiu…) distruge relatiile. De la XY si AB se ajunge la o combinatie de XA si YB. Mai exact, se schimba partenerii intre ei. Totul se distruge, apar lacrimi, durere, sentimente noi, ura. Si mai presus de toate, minciuna.
– Când ma întorc, te rog, spune-mi adevarul.
– De ce?
– Pentru ca sunt dependent de adevar. Pentru ca fara el suntem animale.
Cuvantul adevar apare de foarte multe ori in film. Fiind descrise relatiile unor cupluri, totul se bazeaza pe incredere, asta este si fundatia unei relatii. Insa exista o filozofie in film. Deci totul e o minciuna, si toata lumea iubeste o mare minciuna. Se pare ca nicio relatie nu ar merge, daca tot adevarul ar fi expus. De multe ori suntem atrasi la sexul opus de aura misterioasa care il inconjoara, de minciuna suntem atrasi. Iubim minciuna, desi suntem mereu in cautarea adevarului pentru ca vrem sa fie totul sub control.
Va recomand sa va uitati la film, nu l-am descris complet, doar unele parti. Veti intelege si poate va veti regasi in el, mai mult ca sigur. De curand mi s-a zis ceva interesant: ne nastem ca sa iubim si murim pentru ca am iubit.
[youtube=http://youtu.be/QlyqGmPXgBI]
l.am vazut si eu anul trecut.foarte frumos!
Ma bucur ca ti-a placut, mai ales ca si tu ai unele nelamuriri sentimentale 🙂
Iubim minciuna, tăim în minciună, dar să știi că nu în toate cazurile iubim o mare minciună, dar aproape mereu supravețuim mințind.
În cazul în care filosofia filmului e un dicton universal, cred că lumea noastră va sfîrși transformată într-o masă de paranoici … toți fugind de ideea de a iubi o minciună, dar străduindu-se să se facă iubiți prin MINCIUNĂ.
Urît, murdar dar adevărat!
Foarte reușită postarea.
Citez dintr-o conversatie avuta: „Ideea e ca de cand ne nastem traim o continua minciuna.”
…si ne place asta.
Multumesc !
Eu cred ca o relatie se bazeaza pe adevar, de acolo apare si increderea. Desigur, micile minciuni is bine-venite cateodata, atata timp cat sunt doar pentru a iesi curat dintr-o situatie care pare altceva decat este. O sa ma uit la film, pare interesant. 🙂
Uita-te film, apoi te rog sa-mi spui daca mai esti de acord cu micile minciuni folosite uneori ca sa iesi curat dintr-o situatie 🙂
Desigur, eu ma refeream la cele mici si nevinovate. :)) O sa ma uit la film . :d
Adevarul este sinceritatea.
Ne-ai inchis :))
Did you touch yourself while he fucked you ?
-Yes.
-You wank for him?
-Sometimes.
-And he does?
-We do everything that people who have sex do!
-You enjoy sucking him of?
-Yes! -You like his cock?
-I love it!
-You like him coming in your face?
-Yes!
-What does it taste like?
-It taste like you, but sweeter!
-Thank you for your honesty.
That’s the spirit! You fucked-up slag! Now fuck off and die!
Ceva dur pentru despartire, ramane adanc in suflet.