Mingea la fileu

Da, dupa ceva timp recunosc ca mi s-a inchis gura. Direct. Fata-n fata. Si-am stat ceva timp sa ma gandesc cum s-a putut intampla asta. Nu ca mie nu mi s-ar fi putut intampla, vroiam sa stiu care a fost modalitatea. Ca deh! „Fiecare problema este o ocazie deghizata.”

Citeam un articol destul de interesant aici. Comparam unele fraze si idei. Brusc mi-am dat seama de unde stiam eu tiparul acesta de actiune. Adica:

Lenin spunea că, atunci când i-ai luat adversarului voința de a lupta, ai câștigat deja lupta. Dar în condiţiile moderne ale “războiului asimetric”, controlul opiniei publice a devenit mai decisiv decât obținerea victoriei pe teren militar. Regula leninistă se transformă astfel automat în tehnica “spiralei tăcerii”: acum este vorba de a stinge din sufletul inamicului nu numai dispoziţia sa războinică, dar până şi dorinţa lui de a argumenta în propria apărare, simplul lui impuls de a spune câteva cuvințele timide împotriva agresorului.

Modalitatea de realizare a acestui obiectiv este laborioasă şi costisitoare, dar simplă în esenţă: este vorba de a ataca onoarea nefericitului din atâtea părți, prin atât de multe mijloace de comunicare diferite şi cu o astfel de varietate de acuzații contradictorii, de multe ori intenţionat absurde şi ridicole, încât el, simţind lipsa de viabilitate a unei dezbateri curate, să ajungă să prefere retragerea în tăcere. În acel moment, el este defunct din punct de vedere politic. Răul a mai câştigat o bătălie.  –  de  Olavo de Carvalho in Spirala tăcerii şi banalizarea crimei

Am facut multe pentru care nu sunt vazut bine. Dar cred, in nebunia mea, ca modelarea unei minti prin presiunile psihologice, ironii, putina batjocura reprezinta intr-un final o infractiune. Sau aratam cu degetul doar spre cei vinovati care nu ne pot face nimic?

Pe zi ce trece incerc tot mai mult sa fac pe prostu’. Nu inteleg de ce ăştia tot fac pe desteptii? ( sau nici asta n-am zis-o cu cuvintele potrivite? )

„Sa va fereasca Dumnezeu de ziua in care o sa prind din nou tupeu…”