Painea mea pentru un manual

Unii ne cred prosti. E normal sa fie asa cand tu tii haturile. Mai traiesti si in Romania. Problema apare cand unu’ dintre cei care ii crezi tu prosti il doare la cativa metrii in fata untdelemnului si vrea sa te parleasca. Asa ca se pune putin la punct, abordeaza o tactica si ti-o da la liber. Dar de fata cu toti, ca prea mult timp l-au crezut multi un prost.

Gigel a avut azi un curs interesant. Cu cateva cifre si multe clasificari. Ii placea la facultate. Venise dintr-un oras mic si fara pretentii. Spera sa gaseasca aceiasi liniste si aici, unde sansele ii suradeau mereu.

Fusese ani buni pus la colt si aratat cu degetul de catre toti. Profesori si colegi. Avea un caracter mai impulsiv si mereu pus pe scandal cand se simtea atacat. Ca, daca nu-l ataca nimeni, se bucura de linistea unei carti care nu lipsea din geanta lui.

S-a asezat linistit pe scaunul din bucatarie cand a ajuns acasa. A deschis mail-ul, a completat o adresa de mail si la subiect: „In atentia doamnei Conf. Univ. Dr. Lector Prof. …”. Apoi a aprins flacara de la aragaz si a pus la incalzit apa pentru ceai. Ceai verde, cu doua lingurite de miere. Sa fie mai gustos, a adaugat 10 picaturi de propolis.

A scris paragrafe intregi. Multe cu reflexii despre Viata si problemele societatii actuale. A atins si cultura, arta, intelectualitatea. Doar un singur pasaj l-a scris cu patima.

„…

Am avut contat cu diferite edituri si tipografii. Sa stiti ca am vrut candva sa-mi public o carte dar n-am reusit. Prea mare investitia pentru cineva care nu avea nici un venit. Asa ca am lasat-o balta. Insa mi-a placut azi de dvs. si cum ne-ati vandut manualul pe care trebuie sa-l avem la curs. Plus acel bonus pe care il primim daca il cumparam.

Ma mira insa ca unii chiar pun botul la ce spuneti dvs. N-am cumparat manualul insa l-am rasfoit de la un coleg. Acum 10 minute am dat un telefon la o cunostinta de la tipografie. Norocul meu ca era inca la munca si mi-a facut un calcul scurt.

Pentru acele minunate pagini din manual, pretul total la 500 de exemplare ajunge la 6 lei / exemplar. Ciudat cum dvs. ne cereti de 6 ori pretul acesta. Asta o fi o afacere? Ah! Emiteti bon fiscal sau faceti un venit neimpozabil?

Pacat. Aveam alte ganduri cand am venit la aceasta facultate. De banii aceia imi cumpar paine pentru 3 saptamani. Dar acum fac un efort ca sa pot cumpara minunatul dvs. manual. Apropo! Si dvs. aveti aceeasi metoda ca si ceilalti profesori universitari care se lauda ca ei stiu multe? Adica – fie vorba intre noi – ati copiat majoritatea textelor explicate din biblioteca online a ASE-ului?

…”

A adormit linistit in seara aceea. L-a linistit ceaiul. In dimineata urmatoare si-a rationalizat cele 6 felii de paine care trebuia sa-i ajunga doua zile si jumatate. Pentru ca vroia sa treaca examenul. Si trebuia sa cumpere manualul profesoarei pentru asta.

* poveste auzita la un pahar de palinca

sursa foto

6 comentarii la „Painea mea pentru un manual”

  1. Din pacate este adevarul trist,este pacat de aceasta generatie ,mai precis de acesti tineri care chiar vor sa invete ,daca tot au ajuns in aceste institutii si-au facut anumite idealuri dar din pacate acestea vor fi greu de atins dar nu din vina lor ci din a celor ce „tin” sistemul acesta pagubos…………(pentru societate ..ca pentru ei totul este vazut ca o afacere)

  2. Şi mie mi se par puţin exagerate unele preţuri ale manualelor. Motiv pentru care multe nu le cumpăr şi îi pun mamei în brate un exemplar al unui coleg să mi-l facă pe gratis la xerox-ul de la servici.

    1. Si ti se pare normal?! S-o luam logic..nu iti permiti sa ii cumperi lui manualul de 80 de lei dar esti cel mai bun student din an si el nu te baga in examen, ba chiar pierzi bursa din aceasta cauza, e NORMAL?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *