Poezia de miercuri

In vara am fost cu un proiect european la Orşova. Prima mea iesire singur din oras pe mai multe zile. Aveam sa aflu mai tarziu ca n-am ajuns oriunde, ci eram pe tărâmul fermecat al oltenilor. Am trecut peste dificultatile verbale –  eu ii intelegeam pe ei, ei nu intelegeau 70% din ce vorbeam eu – dar intr-un final s-au legat prietenii. Cea mai stabila a ramas cu Mihai Nica.

…un oltean ca tot olteanu’. Eu cu firea blanda de ardelean, el aprig si iute ca un oltean. Ca baieti cu condeiul in mână, am ajuns la un consens:  „Din dragoste si scris mori de foame”. Dar noi continuam sa scriem…

Inspiraţie de seară
de Mihai Nica

Mă urc în tren,
Mă uit în spate să văd ce mai rămâne
C-au fost şi zile rele şi-au fost şi zile bune
Se-aude sunet de plecare
Şi toată lumea e-n vagoane
Locomotiva fuge-acum urlând,
O să ma-ntorc la tine, doar în gand!