Aseara mi-am adus aminte c-am uitat ceva. De fapt, m-am uitat la cineva si mi-am adus aminte de ceva, nu pot sa-i zic cineva. Nu prea vorbesc de trecut, dar totusi, hai sa ne amintim!
Dragă, mai îți aduci aminte de trecut? Și eu…
Chiar acum când îmi aduc aminte de tine, în mine fierbe ura, de aceea nu pot să-mi țin gura închisă și să nu trimit măcar 2-3 jigniri la adresa ta. Crede-ma, chiar n-ai vrea să știi ce gândesc despre tine când sughiți. Așa de mult îmi place să te vânez…
Îți aduci aminte cum te făceam să mergi spre punctul de maximă satisfacție orgasmică în timp ce degetele mele se jucau cu încheieturile pulpelor tale? La fel aș vrea și acum… Cât de mult aș dorii să îmi înfig degetele in carnea ta până la sânge, să te violez fără oprire până văd în ochii tăi străfulgerări de pierzanie a oricărei speranțe, și atunci să îți curm suferința cu un baros direct în moalele capului. Cât de mult mi-aș dori…
Urăsc tot ce îmi aduce aminte de tine. Tot! Și culmea, tot ce am acum mai drag are o legătură cu tine. Chiar și stilul în care scriu acum, tot așa am scris despre noi cândva. Urăsc apusul de Soare că îmi aduce aminte de tine, urăsc țigările slims că îmi aduc aminte de tine, urăsc autobuzele că îmi aduc aminte de drumul spre tine, urăsc dragostea că îmi aduce aminte de tine… Mă urăsc chiar și pe mine, că m-am compromis să ating o curvă ca tine.
(extras dintr-o mica scriitura ce doream s-o trimit la un concurs international, am renuntat intr-un final)