Am ajuns ieri la concluzia ca Eminescu era un curvar de prima clasa. Un curvar cu salariul saptamanal urias, toata ziua scriind, gandind si analizand femeia. Va spun din proprie experienta (putina docamdata) ca e foarte greu sa scrii despre o femeie. Trebuie sa o vezi miscandu-se non-stop prin mintea ta si sa o studiezi fara oprire. Iar Eminescu are atatea poezii de dragoste incat poate fi numit un obsedat sexual din toate punctele de vedere.
Citeam acum cateva zile pe Hyperliteratura.ro despre cativa scriitori importanti si viciile lor. Dupa cum bine stiti, majoritatea sunt niste alcoolici ce ar ocupa primele scaune la A.A. Si evident, alcoolul cu femeia sunt pacatul suprem al artistilor, marele reprezentant fiind Bukowski. Insa artistii gasesc inspiratie in aceste placeri trecatoare ca apoi sa poata asterne pe hartie o placere ce va fi vesnica. Drogurile, cafeaua, jocurile de noroc pentru Dostoievski, sexul sau vizitele la morga in cazul lui Dickens, completeaza aceasta lista a viciilor.
Mai era un articol in care se prezentau scrisorile de amor trimise iubitelor lor. Stiam ca James Joyce era un maniac cand venea vorba de femei, insa sa-ti placa si sa disperi dupa mirosul produs de gazele iubitei, cred ca intrecere orice nebunie! La fel il numim aici si pe Bukowski pentru dorinta lui de a stapani vaginul femeii indiferent de starea ei sociala. Discutam cu Florin Ardelean intr-o zi si imi spunea ca Tolstoi avea o atractie pentru fetitele care nu au intrat inca in adolescenta. Sunt cateva cazuri musamalizate in care el este acuzat ca ar fi avut acte sexuale, mai mult tinzand spre viol, in baia publica din Moscova!
Ca o concluzie: toti scriitorii sunt nebuni…
Majoritatea scriitorilor de succes sunt barbati si nu sunt nebuni, au fost doar odata in viata prinsi in mreje de catre o femeie 😀
Si nu doar una :))
Nu se aplica doar la scriitori, ci la artisti in general (confirm personal cateva cazuri private) 🙂
Explicatia, dupa parerea mea, este una simpla: orice om care ajunge sa creeze ceva (artistic vorbind), are nevoie esentiala de experienta introspectiva. Viciile nu fac altceva decat sa il trimita pe artist in sfere in care el isi propune sa ajunga atat pentru instospectie, cat si pentru inspiratie.
Nebunia, de asemenea, este ceva ce aduce unicitate creatorului. Fara putina nebunie, artistii nu si-ar putea amprenta munca lor cu aceeasi elocventa.
Imi place explicatia ta 🙂
Din cate stiu, haosul din viata artistilor duce de cele mai multe ori la creatie 🙂
Unii dintre noi, suntem de-a dreptul dependenti de haos.
Nu stiu altii, dar eu iubesc haosul.
+ 1 !
OMG.. CE MINTI NEBUNE :))
Mai sunt o gramada de scriitori romani pe care ii invatam la scoala dar care sunt pusi intr-o oglinda buna. Nici macar despre Nichita Stanescu nu ne-a spus nimeni ca a fost un alcoolic 🙂
Ai ajuns la o concluzie pentru mine amuzanta!Curvari…sunt de fapt aproape toti barbatii:))
Nu contrazic, respect parerea ta 🙂
Dar nu toti barbatii sunt poeti sau artisti 🙂
Adevarat 🙂
artistii in general sun nebuni, de fapt devin nebuni pe parcurs…subscriu la ideea aceea
Si nu exista nimic rau in asta :))
Inafara de faptul ca majoritatea nu isi pot intemeia o familie.
Cred ca nu poti crea ceva exceptional avand o viata banala. 🙂
„Daca eram perfect, nu mai aveam aici ce spune.” 🙂
Scriitorii sunt nebuni, dar nu toti nebunii sunt scriitori, cu atat mai putin genii. Ma tem ca si eu am cunoscut scriitori buni, cel putin i-am cunoscut prin cartile pe care le-au scris, si care scriitori nu erau nebuni, desi scriau bine…
Sa vedem noile generatii cum vor fi 🙂
Ştii Graţian, într-o lume normală ca asta în care trăim toţi, eu mă mândresc să fiu nebun!
Cât priveşte sanitatea în general, îţi amintesc un titlu. Revezi tu textul: GLOSSĂ.
Acolo se spune cam tot ce s-ar fi putut spune vreodată. Despre orice vrei tu… Filosofie, mecanică cuantică, chimie, politică şi ce mai vrei tu. Inclusiv teoria relativităţii extinsă…
Şi cum toate sunt relative… Cred că vorba lui Cătălin Botezatu, toţi bărbaţii s-au încurcat în viaţă cu mai mult de o femeie. Dar dacă eşti „în prima linie”, la tine se văd toate ca la microscop.
„Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe;
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.”
Unele poezii de Eminescu imi plac 🙂