Etichetă: amintiri din prezent

De azi puteti citi gratuit romanul Amintiri din prezent

Au trecut mai bine de trei ani. Eram tanar, plin de vise si sperante, dornic sa fac altfel de lucruri. Sa nu merg in directia turmei. Sa fiu diferit. Toate acestea m-au costat mult, alta data putin; insa m-au costat. De atunci si pana acum a ramas viu un singur lucru cert, concis, vertical: vreau sa cuceresc lumea.

Pentru ca multi dintre voi m-au intrebat de unde pot cumpara romanul Amintiri din prezent, am decis sa fac pasul cel mare si sa il ofer gratuit tuturor. Il puteti citi sau downloada de pe Scribd, avand mai jos directionarea spre locul cu pricina.

Chiar si dupa atatia ani astept cu nerabdare pareri de la voi. Spor la citit 🙂

Te ascunzi de cuvinte, dar nu poti de ganduri

Pe fundal era melodia cu “sa arunce prima piatra”. Tensiune. Nervi intinsi la maximum. La suprafata era si o spuma de hormoni ce trageau spre viol. Ar fi folosit cablul de reincarcare a smartphone-ului pentru a ma lega. Voia sa ma vada suferind si sa cer indurare. Sa ma vada fara speranta de viata.

– Ti-am citit blog-ul azi-noapte.

– Ce nu ti-a placut?

– Am ajuns pana la bancul misogin 29…

– …si? Continuă lectura „Te ascunzi de cuvinte, dar nu poti de ganduri”

Amanta mea nocturna

Privirea mea a intimidat-o si s-a ascuns dupa cateva corpuri de iluminat. M-am apropiat cu sfiala, neincrederea plutea in jurul meu. De data aceasta trebuia sa merg acasa invingator! Tot drumul sa o pandesc cu coada ochiului si sa-i arunc telepatic diferite imagini cu mine si ea.

Am ales-o fara tragere de inima. O statura inalta, cu un mijloc subtire si un zambet larg, putin fortat. Am platit si fostul ei sef i-a dat haina. Mi-a facut cu ochiul.

– Multumesc! O zi buna si distractie faina sa ai!

Degetele mele s-au plimbat pe ea. Pas dupa pas simteam ca nu mai rezist. Lasasem dezordine in camera si voiam ca ea sa ma cunoasca din prima asa cum sunt. Pe masa stateau la plaja doua cesti de cafea si un pahar cu Cola. Napolitane sfarmitate pescuiau in cealalta parte. Foi mazgalite, altele mototolite si o pata mare de cerneala isi povesteau viata. In centrul lor, oftand bolnava, o pereche de sosete murdare isi asteptau sfarsitul.

Dar pe ea n-a interesat-o nimic din toate acestea. Parca ne cunosteam de o Viata, nu de o ora. Iar cand am intrat in apartament stia direct unde ii e locul, fara sa-i spun eu. Se asorta perfect cu orice si aducea un plus de culoare in viata mea de burlac. Din acel moment era amanta mea. De cum se va lasa intunericul, o voi folosi noapte de noapte.

Alaturi de ea am cunoscut faima de moment si necazul etern. A stat langa mine atunci cand emotiile ma pandeau la intalniri cu oameni celebri, precum Stephen King, Bukowski, Ardelean, Dostoievski, Tolstoi, Cioran, Steinhardt, Bruckner – si lista poate continua. Ma implora mereu sa nu mai fumez si a fost prima care a citit Amintiri din prezent.

A fost mereu alaturi de mine atunci cand am avut nevoie. Chiar si acum o am langa mine. Afiseaza zambetul ei mandru, vazand ca am scris o marturie a iubirii mele pentru ea. Pentru ca te iubesc, lampa mea!

De la primii fiori ai iubirii, primele priviri furate si pana la prima dezamagire

“Te rog din suflet, oricine ai fi, dacă nu vrei să citeşti şi crezi că la sfarşit doar vei căsca plictisit, mai bine opreşte-te aici.” Cu aceasta fraza isi incepe cartea Amintiri din Prezent, debutantul Gratian Lascu.

Gratian intra pe scena tinerilor autori dintr-o camera cu igrasie populata de paianjeni si molii, de unde isi deapana povestea cu aroma de cafea, tutun si iubire. Intr-un periplu realist prin lumea liceenilor de azi, Gratian Lascu reuseste sa picteze in imagini pe cat de vii pe atat de dure, o poveste de dragoste care marcheaza pana si cel mai rece cititor. Nu este o poveste roz, de indragostit imbatat cu apa rece a fericirii efemere, ci amintirile unui prezent brutal in care circumstantele si incolacirea de orgolii adolescentine duc la tragedii care schimba Continuă lectura „De la primii fiori ai iubirii, primele priviri furate si pana la prima dezamagire”

Singur cu sala plina

Mi-e frica sa vorbesc in public. De ceva timp mi s-a accentuat starea de balbaiala si de multe ori pierd ideile. Aberez, nu sunt coerent si starea publicului ma infuenteaza foarte mult. Asa ca am dat pe gat doua pahare de coniac inainte. Si-a facut efectul pe moment, insa arderile mele sunt la capacitate maxima.

Degetele de la picioare dansau. O usoare transpiratie a palmelor. Il intrebam pe Florin Ardelean daca ne focalizam pe ceva anume. Imi raspundea cu zambet ca vorbim ce ne trece prin cap si fara teatru ieftin. La intrare m-a rugat organizatoarea sa nu injur. Ma suna un fost coleg stiind ca sunt in oras. Voiam sa beau un pahar cu apa si nu mai aveam timp. Toate se intamplau exact atunci… Continuă lectura „Singur cu sala plina”