Lansarea cartii Gayzer de Liviu Andrei la Cluj

Literatura de cutit. Securisti. Homosexuali. Masoni. Toate acestea combinate intr-un roman care a avut succes inca inainte de a vedea lumina tiparului. Si nu doar romanul! Liviu Andrei strange in fiecare oras o multime de oameni care vin la lansarile de carte. Cu sarmul si carisma lui, atragand atentia cu barba, face un update literaturii romaneste. Si acesta e doar inceputul…

Nu stiu daca Liviu Andrei stie de ziua magica pe care o va petrece pe la noi. S-a inhamat la ceva magnific in „ungurimea literara” asa cum ii spune el orasului nostru. Destinul face ca in aceiasi zi sa fie prezent in Cluj si Pascal Bruckner la Carturesti. Sa vedem daca marketing-ul si faima va aduna la lansarea cartii lui mai multa lume ca prietenu’ nostru Pascal. Se anunta o batalie mare. Din cate am inteles, vrea si Mathias Rex sa spuna cateva cuvinte. Continuă lectura „Lansarea cartii Gayzer de Liviu Andrei la Cluj”

Social Media si Marketing la Ziarul Studentesc Cluj

A trecut ceva timp de cand n-am mai venit cu ceva nou pentru blog. O agitatie continua si-a facut lacas in Lumea mea si este in continua crestere. Nu ma plang, din contra!, ma bucur ca am o gramada de lucruri de facut.

De curand am inceput un proiect de vis. Dupa ce doi ani mai mult l-am studiat si am dat tarcoale subiectului, intr-un final m-am infipt direct in spuma! De o saptamana ma ocup de Social Media & Marketing la Ziarul Studentesc din Cluj. Continuă lectura „Social Media si Marketing la Ziarul Studentesc Cluj”

Acolo unde primim zambete fara un interes ascuns

Cand m-am dat jos din tren am primit un zambet imens. Mi-a strans mana. Geanta a smuls-o de pe umarul meu. Pana la masina m-a intrebat daca sunt bine si cum am calatorit. N-am discutat foarte multe, radia de fericire ca ma vede. Inca n-au invatat cum se foloseste camera web. Acum era saptamana para, iar eu veneam acasa.

Orasul m-a primit furios. Vantul sufla puternic si fumul de la CET imi ineca plamanii arsi. Ma izgonea din nou. Imi aduc aminte cum s-a bucurat atunci cand am luat decizia de a pleca. Mai scapase de un visator. Stia ca daca ramaneam in el eram un adversar. Nu ma putea opri. Incepeam drumul meu cu pumnul strans si ambitia nebuneasca de al cuceri. Norocul lui ca am plecat.

Imi lipsea mirosul de mancare. Aproape a lacrimat cand m-a vazut ca intru pe usa. M-a ajutat sa ma dezbarc, a asteptat in picioare pana am venit de la baie, apoi s-a pus cu mine la masa in bucatarie. Nu manca, doar ma privea cum eu desenez cercuri cu lingura in supa fierbinte. Si zambea. Iar cand m-am ridicat de la masa, m-a lovit peste mana. Ea facea curatenie pe masa.

„Sa nu stai mult…” mi-au spus cand am plecat sa ma intalnesc cu fostii colegi. Le vedeam entuziasmul stiind ca ma intorc din nou in cateva ore. Si ca nu plec inca.

Acasa. Acolo unde zambetul este cald si nu ascunde nimic. Mancarea e gustoasa. E cald si bine. Acolo unde suntem intrebati ce-am mai facut fara sa se urmareasca ceva.

Acasa. Ce bine-i acasa.

sursa foto

Iar e luni…

Azi e luni. Toata lumea pune pe Facebook fotografii cu ziua asta. Eu n-am nimic cu ea. Imi place sa trec prin fiecare zi si sa admir frumusetea lor. Chiar daca nu mai avem mancare si sorbim trei oameni din aceiasi tigara. Sau trebuie sa platim chiria. Sau painea a devenit biscuiti si ne-am luat un pachet de tigari din ultimi bani. Dar viata asta-i frumoasa!

Este ora 4 dimineata si in doua ore pornesc. O sa dorm linistit la cursul de micro-economie alaturi de colegii mei. Incepi sa te obisnuiesti sa dormi ca un boschetar, lungi pe scaunele din amfiteatru. Cand m-am trezit am inceput sa citesc cate ceva dintr-o carte Continuă lectura „Iar e luni…”

Studentu’ betivan

Berea curgea. Muzica zguduia tot in jur. Cate o fetiscana de 15 ani fugea grabita cu fustita descoperindu-i fesele. Fiecare fum pe care il trageam devenea tot mai amar si-mi facea stomacul ghem.

Brusc, m-am prins intr-un concurs de ragaituri cu cei de la masa alaturata. Apoi unul de rasete isterice pana ce bodyguard-ul de la intrare s-a uitat urat la noi. Intr-un final m-am dezmeticit. Era ora 4 dimineata si venise momentul sa plecam. Continuă lectura „Studentu’ betivan”