Orfan

L-au imbratisat pe rand. Mai intai el, cu un aer demn si sigur. A urma ea, strangandu-l cu putere la piept. Cand s-a desprins, avea ochii in lacrimi. Despartirea era mereu grea.

– Te sun eu, mama!

– Sa ai grija de banii ăia! Daca nu vii acasa in week-end, iti trimit pachet cu trenul.

Ochii continuau sa-i lacrimeze. Si-au facut cu mana de la geamul compartimentului in timp ce trenul se punea in miscare. Eu mi-am aruncat tigara inainte sa se inchida usile. M-am asezat pe scaun cautand sticla cu apa. Am luat o gura buna, apoi mi-am tamponat rana de sub buza inferioara. Am privit pe geam. Orasul se indeparta. Eram oarecum fericit: mi-am stapanit lacrimile, din nou.

In tren, trei ore, doar am citit. Nu am vorbit cu nimeni. Mai faceam pauze privind pe geam. Nu-mi disparea din minte imaginea mamei. Nici gandul ca niciodata nu o voi mai imbratisa, glumi cu ea, sau sa-i vad bucuria pentru reusitele mele…


„Neica, mai, of,
Fa-mi, Doamne, un drum mai scurt,
Mai, neicuta,
Fa-mi un drum pe sub pamant…
Fa-mi un drum pe sub pamant,
Pan’ la maica la mormant,
De-acolo de sub mormant,
S-aud o soapta spunand,
O soapta fara putere,
S-aud vocea mamei mele…

Mama, daca tii la mine,
Doamne,
Opreste-ma langa tine,
M-ai lasat printre straini,
Ca o floare printre spini…
Toti ma-njura, toti ma bate,
N-are cine-mi pune parte,
Tata e batran, nu poate…”

 

Intre noapte si zi

Ora 16.00

Din celalalt salon, asistenta sefa, striga cu voce ascutita:

– Robert!

Era conectat la un aparat ciudat, semana cu un mamut. Avea n furtunase si un display mare care afisa pomparile cu oxigen. Bataile inimii ii sunt prezentate in cealalta parte pe un fel de TV mic. Adica avea propria lui emisiune.

– Robert! Se uita spre cealalta asistenta. Hai sa-i dam cu 2 miligrame mai mult… Continuă lectura „Intre noapte si zi”

Moarte integramelor!

In dimineata aceasta m-am asezat din nou in fata foii albe. Nimic interesant de scris, nimic de zis, nimic de transmis. De leneveala m-am saturat. De citit, la fel. Abdomenul mi l-am incordat si vena de pe tampla a inceput sa zvacneasca puternic. Azi trebuie sa scriu ceva! Deja au trecut prea multe luni de cand n-am mai legat o pagina de alta.

Un document din laptop-ul meu prafuit asteapta sa fie continuat. Am evoluat, acum nu mai scriu cu stiloul. Nu mai ma dor degetele si nu imi mai transpira cand raman timp indelungat cu gandul pierdut in amintiri. Continuă lectura „Moarte integramelor!”

Răzbel: Alcoolu’ si antibioticele

Treaba sta in felu’ urmator: nu consum eu mult alcool, dar consum. Asta inseamna ca nu depasesc doza de 1 litru tărie/party sau 5 litri bere/party dar beau, orice ar fi, beau. Pentru ca nah… Mai o glumiţă cu o fătuţă, mai un banc misogin intre prieteni, mai o „uite-o pe aia”, niste strigaturi catre femei, scandari anti-guvern si politie in strada, discutii fara logica despre binomul matematic-politica-razboi-UFO-alcool-femei si evident, atmosfera. Dar cand iei antibiotice, ce se intampla atunci? Nu bei deloc ?! Continuă lectura „Răzbel: Alcoolu’ si antibioticele”

Un banc mai… misogin (16)

Dupa 50 de ani de casnicie, el moare. La scurt timp moare si ea si ajunge in Rai, unde-l vede pe el.

– Dragule, ce bine-mi pare sa te regasesc!

– Lasa-ma-n pace! Contractul a fost foarte clar: “Pana ce moartea ne va desparti !“.