In fiecare dimineata ma trezesc zambind. Inca traiesc, inca injur, inca spun ce vreau sa spun. Asta se intampla de fiecare data cand deschid TweetDeck-ul si incep sa aberez. Ma uit pe geam si o vad pe vanzatoarea de la magazinul de haine ieftine si scriu o fraza despre ea. Daca vreau sa-mi bag o anumita dorinta intr-o mamica (nu te simti), am sa fiu sincer cu tine si am sa-ti spun ca nimeni nu o sa se supere. In plus, am sa-i invit si pe altii.
Stimate domn, tin sa te anunt ca eu nu ma consider scriitor, doar blog-ul meu poarta sloganul „Scriitor somer” care, da, este un pleonasm. Nu scriu cu diacritice pentru ca n-am rabdare. Si, iti spun sincer, habar n-am ce lucruri importante despre fiinta umana se mai pot scrie. Iti las tie aceasta nisa de piata, esti liber sa scrii si sa ti se cumpere cartea in draci. Continuă lectura „De azi cioplesc in sfecla”