Tot n-am finalizat seria de articole pe care vroiam sa se scriu despre Orşova si olteni. Aseara am fost la o mica plimbărică prin oras si mi-am adus aminte pentru ce e recunoscuta Oradea. Evident, din punct de vedere a unui fost student la Constructii din judetul Mehedinti. A stat 3 ani in Oradea si-am vazut ca stie ce vorbeste. Continuă lectura „Oradea pentru un student oltean”
Etichetă: unguri
Pentru ca simt…
Dupa incindetul petrecut in clasa cu o doamna profesoara, lucrurile au luat o alta intorsatura. Mi se reproseaza ca ma pierd in detalii si nu vad elementele ascunse. Ca „pe cine vrei sa prostesti? Vorbesti in vant…” Toate le recunosc, am vazut ca nu poti face nimic cand lumea se teme, iar noi ne temem si gandim negativ din start, ce sa mai infaptuim ceva? Poate sunt un prost si un credul, cum am fost etichetat acum cateva zile. E posibil sa accept si aceasta varianta dar, unele actiuni, vorbe, scene eu chiar le simt… Ce vina am eu ca marii profesori nu m-au invatat la liceu cum sa-mi pun lacat pe sentimente ? (sic.) Continuă lectura „Pentru ca simt…”
Ridica-te Gheorghe, Ridica-te Ioane !
Dupa ce ieri am vazut o alta motiune cazuta, o papusa reprezentandu-l pe Avram Iancu spanzurata in Miercurea Ciuc, pe Viktor Orban dorind sa ataseze Transilvania la Ungaria, pe Boc aberand despre politica si un protest timid facut de sindicalisti, azi incerc sa invat o poezie manifest pentru care autorul ei a fost condamnat la moarte… Parca suntem fara viata, orbi, indiferenti, dupa Noul Cod al Muncii o sa fim si robi legali.
Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
(de Radu Gyr)
Nu pentru-o lopata de rumena pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de mâine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tau curs prin santuri,
pentru cântecul tau tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâsnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !
Pentru ca sunt in tara mea!
Azi a fost o zi interesanta la liceu. O doamna profesoara, unguroaica, m-a tras la raspundere. E adevarat, am intarzaiat la ora. Mi-a cerut sa ii spun unde am fost si ce-am facut. I-am spus. A stat un moment sa se gandeasca (cred) si a inceput sa imi puna o intrebare dorind sa ma inchida. Relatez cu aproximatie… Continuă lectura „Pentru ca sunt in tara mea!”