Vidul din mine

Alegerea plecării spre universitate nu a fost deloc ușoară. Șansa de noi oportunități, ocazia începerii unei noi vieți dar și ideea de provocare m-au îmbărbătat. Mă așteptam la ce e mai rău. Foamea stârnită de biscuiții stinși cu apa, dorul de casă și implicit de prieteni au fost punctele slabe ale unui nou început.

De ce nu putea sa fie doar atât?

Trăisem o perioadă edenică, alături de o persoană la care țineam foarte mult. O iubeam. De ce trebuia să înrăutățească lucrurile?

De trei săptămâni trăiesc într-un vid. Simt că cedez, dar spiritul de luptă mă ajută să trec peste. Prietenii sunt cei mai importanți din viața mea la momentul actual. Amintirile mele cu ea mă macină zi și noapte. Nu știu, nu pot să trec peste, mă simt ca un fluture care încearcă să scape dintr-o plasă. Țigarile nu mai au niciun farmec.

Pentru mine fumatul nu era considerat un viciu, ci o plăcere. Plăcerea de a trage dintr-o țigara s-a dus odată cu închiderea în sine.

Însă… toate trec…

* gânduri scrise de Anonymous

4 comentarii la „Vidul din mine”

  1. Cu totii am trebut prin asta. Si daca nu, mai devreme sau mai tarziu vom trece. E cumplit, e adevarat, dar trece si asta, intr-un final. Poate nu de tot. Poate niciodata de tot, dar intr-o zi vei putea trage din nou cu placere dintr-o tigare. De asta sunt sigura.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *