Amintiri din operatie

M-a imbracat ca pe un rege, cu un fel de pelerina albastra. Pe cap mi-a pus un fel de căciulă, asemeni unei coroane. S-a uitat in ochii mei si mi-a zambit: „Hai !”. M-a luat de brat si-am iesit din salon, lasandu-i pe parintii mei in spate. Mama a inceput sa planga. Am facut cativa pasi intrand intr-un alt salon. „Aseaza-te acolo, intins.” Asa a inceput operatia…

Deasupra mea neoanele erau albe. O femeie batrana, cea care m-a intrebat daca sunt fumator, m-a apasat pe frunte, usor. Cineva a conectat un furtunaş la branula mea. „Pulsează 2 miligrame…” Prin mana mea simteam cum urca un lichid, rece. „Mai dăi putin…” N-am retinut termenul. Apoi s-a intors spre mine, cu o masca. „Aici e oxigen. Trebuie doar sa te gandesti la ceva frumos.” M-am gandit la nevasta-mea, apoi la o tigara si-o cafea, apoi…

„Ae…aer!…aer…” Un tub il simteam deranjant langa Marul lui Adam. Nu puteam respira, plamanii mei se zbateau puternic. Pentru un moment am simtit panica si lacrimi mi s-au adunat in colturile ochilor. Apoi am auzit alte cifre si termeni rostiti. Si-am putut sa respir. Observam pe pijama sange, gatul nu-l puteam misca, nu puteam vorbi, aer trageam greu. Tibi m-a dus in salon cu targa. Stiu doar ca i-am spus ca sunt bine, apoi am adormit cu saliva curgand pe toata perina.

6 comentarii la „Amintiri din operatie”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *