Amintiri din prezent – partea a doua

E atat de frig incat degetele mele de la picioare danseaza singure. Trag din tigara, dau afara si fumul se ridica intr-un dans macabru spre cerul inorat care nu isi arata Luna. Nu am inteles niciodata cum baietii de la Meteo nu reusesc sa nimereasca temperaturile.

Cineva ma striga. Intorc privirea. Doi prieteni vechi, la fel de inghetati ca si mine vin sa ma salute. Imi ofera un gat de bere din sticla lor de 2.5 L. Imi cer o tigara, le ofer si pleaca mai departe. Unii vin altii pleaca, asa e in viata…

Plasez o tigara in gura si trag gluga peste cap ca vantul imi intra pana in oase. Alta seara in care stau pe o banca si fumez linistit dupa ce am baut o cafea. Astea doua elemente o sa ma omoare, dar mai repede ma falimenteaza. O fata in partea cealalta a parcului Magnolia tipa cand cineva o loveste peste cur. Ce cacat… Simturile astea animalice nu ne prea deosebesc de patrupede.

De fapt…Eu vorbesc?

Mai trag un fum. Saptamana a trecut repede, dupa orele la care imi tremurau perisorii de pe oua sa nu ma asculte, ca defapt, in fapt, notele nu inseamna nimic. Am vazut oameni cu scoala prosti si fara destepti.

…am vazut-o si pe EA.

Da, se pare ca nu a trecut farmecul asa de repede cum credeam. Ca vorba aia: Te iubesc, dar las’ ca trece! Dar nu a trecut… Am stat mai aproape de EA, nu atat cat as fi dorit, iar atunci cand am prins momentele a venit cineva care sa ne tina companie, ca de’! lumea are grija sa nu ne plictisim. Treaba a fost complicata, sau a devenit, sau e complicata…

Cacat…

Nu ma bag sa judec, chiar nu are rost! Ce ma roade – pe langa cafeaua din stomac – e ca nu stiu ce sa cred. Treaba sta cam asa. Ieri am iesit afara cu o fata, ii eram dator ca tot am amanat ne avand timp liber. Ne-am asezat la masa, cafea pentru mine – suc pentru ea si am inceput sa discutam. De ceva timp am fost cunoscut ca baiatu care umbla cu mai multe femei, putea sa ma sarut cu una si peste 10 minute cu alta; nu conta pentru mine. Cea cu care am iesit e draguta, nu neg, dar ceva in mine s-a oprit. Mecanismul de „curvar”; cum mi s-a atribuit numele – unii urandu-ma pentru asta, altii doriind sa prinda si ei manevra – a ramas intepenit, fara sa se mai miste rotitele care se pare ca ruginisera. Nici instinctul animalic nu s-a mai declansat – aici chiar ca mi-am pus un mare semn de intrebare. Pana la urma, le-am lasat asa…

Prea frig, ma ridic in picioare si o iau pe trotuar. Un caine micut cu blana ciufulita latra spre mine cu o voce sugrumata. Nu il iau in seama, astept sa se faca verde la semafor. Verde…ah, inca o saptamana pana la concert. Trec strada si ma bag intr-un magazin. Iau o bere la doza, platesc si ranjesc spre vanzatoare si afisul „Nu servim bauturi alcoolice minorilor!”. Iubesc Romania! O strang intre palme sperand sa se incalzeasca putin. Desfac cheita si savurez gustul. Ma asez pe o masa de ping-pong, pun bere langa mine si aprind o tigara. Doina, tigari din Replublica Moldova, 5 lei pachetu, decat nimic sunt excelente.

Unde ramasesem? A! Da…

In viata nimic nu e sigur, doar probabilitati.

Pamantul – masa de poker, noi – jucatorii, faptele nostre – cartile, cipsurile – banii. La fel ca si in jocul de poker, exista un supraveghetor care te pedepseste daca trisezi.

Scot telefonul si ii caut numarul in agenda. Il pun la ureche. Suna… Odata… De doua ori… De trei ori…

Imi da ocupat…

Poate are treaba, sau sunt parintii ei in camera, sau mai vorbeste la alt telefon, sau e in masina spre casa, sau nu e semnalul bun, sau nu vrea sa vorbeasca cu mine, sau… Ce ?! Ultima varianta mi-a trimis un sarpe rece care s-a zvarcolit pe spate in sus spre cefa. Sau era de la frig?

Inca nu stiu ce vrea. Sau poate nu vrea nimic? Are discutii inca cu ĂLA despre relatiia lor care s-a sfarsit. Sau e doar o pauza? Am fost putin gelos cand mi-a spus ca ii place de mult timp de un coleg de al ei, cu care dorea sa fie inca de la inceputul liceului. Sau doar de acum? Au incercat sa creeze ceva, nu a rezistat decat doua zile pana cand ĂLA a vazut ce se intampla sub ochii lui. Sau i-a dat in gat cineva? Oricum, au renuntat ambii de comun acord deoarece incepeau problemele si crestea tensiunea in clasa. Sau EA era prea marcata pentru a incepe o noua relatie?

EU am incercat sa vorbesc cu EA, sa apropii subiectul dar nu am reusit nimic. Sau am reusit? Cuvantul de alint „iubire” nu a lipsit niciodata din discutiile noastre si se pare ca doar asta imi da speranta. Sau imi face iluzii desarte? Am decis sa nu o presez, nu ma bag in subiect, astept sa faca ea prima miscare. Sau ar trebui sa o fac EU?

Prea multe probabilitati…

In doza mai sunt inca doua sau trei guri de bere. Mai scot o tigara si o aprind. Pornesc pe strada cu vantul lovindu-ma in fata. Ajung la scara, intru si ma pozitionez langa caloriferul care e cald. Acelasi miros de urina si de oua stricare vine dinspre ghena.

Pana la urma mi-am dat seama de ceva. Cand i-am fost aproape, pentru 2 minute, doar EA si EU am simtit acel lucru care nu il pot explica. Simteam echilibrul… Simteam singuranta…Nu imi era teama de nimic…Imi transmitea energie… Sau toate acestea sunt in mintea mea ?

Inca un lucru care nu l-am putut trece cu vederea. Nu aveam impulsul si gandul de a o duce in pat. Mi se parea ca stric tot, toata puritatea sentimentului.

Arunc chistocul intr-un colt, sper sa nu ma injure femeia de servici. Doza o bag in cutia postala cu numarul 1. Pun pachetul de tigari la chiloti si apas pe butonul unsuros de la lift. Urc spre etajul 5 cu un zgomot dur facut de lift in frecarea cu peretele.

Alta zi s-a terminat. Sau alta seara a inceput ? Deabea astept sa ma arunc in pat si sa citesc. Sau sa astept ca EA sa imi dea un mesaj? Ceea ce cred, e ca nu v-a iesi nimic din toate acestea, deci nu imi pun sperante. Sau poate am pus deja prea multe si nu m-ai am altele ?

Cacat…

Incerc sa o scot din cap, dar ea intra inapoi. Sau nici nu a plecat vreodata?

2 comentarii la „Amintiri din prezent – partea a doua”

  1. E caraghioasa faza cu berea dar trista partea de dupa.Da,e pacat ca timpul trece dar e si mai nasol cand nu stii daca esti cu cine trebuie sau nu.Lumea e dura,sentimentele adevarate rare iar singuratatea cumplita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *