Amintiri din prezent – partea a treia

Iubesc vara, da’ nu pot sa stau acasa nici daca e iarna si frig. Banca asta e rece ca dracu’, fumul de tigara imi intra in ochi si berea din sticla de 2 L a devenit amara. Lumea trece pe langa mine. Unul/altul imi mai arunca o privire cand vede un baiat cu bluza rosie si geaca neagra stand pe o banca cu berea langa el de parca ar fi 24 grade afara nu -1 cat ar arata termometrul. Superb…

Bum-BumBum-Bum-BumBum…

Berea asta m-a ametit putin. Imi aduc aminte de concertul de aseara. Ooo daaa… Cat fum…Cat verde… Ce senzatie…

Locul potrivit…

Stateam sprijinit de o masuta pe o margine a discoteci. Joint-ul care il fumasem nu era tare, dar ma luase bine. Ma simteam liber, nu depindeam de nimeni. Nu imi simteam picioarele, muschii imi erau relaxati. Tresaream cand cineva se aproapia de mine. Cacat… Imi bagase in cap H. ca existau inauntru gabori in civili.

O prietena imi intinse doza de bere. Am refuzat, nu imi era sete, dar simteam un gol in stomac fiindu-mi o foame de parca nu as fi mancat de la Craciun. Muzica e pe fundal. Hip-Hop… Se fac probele de sunet pentru concert. Ma prinde ritmul si incep sa dau incet din cap. Prietenul meu H. se misca in stanga-dreapta cu ochii fixi avand un ranjet grotesc pe fata.

Inchid ochii. Simt cum ceafa imi este amortita si parul de pe maini se ridica. Ii deschid si ma uit in jur. Nu se uita nimeni la mine. Las capul in jos, inchid inapoi ochii. Mare…Soare…Cer senin…Plaja…Nisip fin…Sezlong… Masuta cu coktail…Umbrela…Filipine…

Iau o gura din cocktail-ul Cuba Libre din rom alb aranjat cu o felie de lamaie si o frunzulita de menta pe margine. Racoros… Deschid port-trabucul si scot un trabuc care degaja un miros fin de vanilla. Il aprind, fumul se ridica spre cer cu multa gratie. Aroma de vanilla impreuna cu romul alb este extraordinara. Mai trag un fum si privesc spre mare. Atunci o vad pe EA. Iese din mare si isi scutura parul umed aruncad in lumina soarelui stropi care sclipesc. Isi trece ambele maini dandu-l pe spate. Paseste pe nisipul albicios ca o felina care isi arata splendoarea blanii. Se aproprie de mine.

–Iubire…

Se aseza pe sezlong langa mine. Ochii ei caprui ma privesc lung transmitandu-mi milioane de ganduri. Imi strecor mana stanga pe langa obrazul ei si o aduc incet spre mine. Ne contopim intr-un…

Agresiiiv Remix…

Deschid ochii. Nu au trecut decat 2 sau 3 secunde de cand ma luase filmul. H. si G. nu mai sunt langa mine. Rad impreuna cu altii 5 prieteni. No Problem Style! Inchid dinou ochii.

Balconul hotelului era mare. Stateam sprijit in coate cu un trabuc fumegand si alaturi un pahar de cognac in care pluteau doua cuburi de gheata. Soarele apunea, inecanduse in mare. Gust din pahar si trag din trabuc. Mai privesc spre asfintit odata si ma asez pe un fotoliu. Din spate aud pasi. Nu ma intorc. EA isi pune mainile pe umerii mei, aplecandu-se sa ma sarute pe obraz. Ridic mana si ii mangai pielea fina de pe umar. Mai gust din paharul de cognac si ma ridic. Era in dresul de baie. Negru, cu un joc de linii pe bikinii asemanatoare cu zgarieturile unui ghepard. EA, da, o adevarata felina. O iau de mana si mergem inauntru. Degetele ei le strag puternic pe ale mele. Ne asezam pe pat, deasupra asternuturilor moi din satin rosu. Isi aseza capul pe pieptul meu si piciorul drept il pune peste al meu. O strang mai puternic la piept.

– Iubire…

Mereu imi vorbeste cu o voce dulce. De ce o numesc felina? Pentru faptul ca scoate acel sunet impecabil care se aseamana cu un tors de pisica. Asa a facut si acum, incordandu-si muschii iar apoi eliberandu-se intr-un rasuflu prelung. O sarut pe frunte.

– Esti fructul oprit…

Nu o mint, asta e adevarul. EA neaga. Poate nu e adevarat, dar EU asa vad problema. Inca nu am gasit argumentele care sa ma faca sa trec in partea cealalta. Incep sa ii desenez cu degetul pe spate cerculete si linii care nu inseamna nimic. Continua sa stea pe pieptul meu, parca doriind sa imi asculte inima cu adevarat, sa stie tot ceea ce simt pentru EA. Dar totusi e fructul oprit.

Isi ridica incet capul si ma priveste dinou cu acei ochii caprui. La inceput… Da, la inceput…

Incerc sa inteleg, concret, ce spui
Dar nu pot sa-mi ridic ochii, din ochii tai caprui
Nu iti vorbesc des, dar cand prind momentu’
Nu EU vorbesc, vorbeste sentimentu…

Da, chiar de la inceput. Nu imi spune nimic, doar ma priveste. Se apropie si ma saruta. Ma priveste dinou in ochi. Urca o mana pe coastele mele pana ce impinge cu palma pieptul meu. Ma saruta dinou. O mangaie pe spate, desfacandu-i incet sutienul. Sarutul continua. Mana mea coboara incet spre coapsa. Nu se dezlantuie acel instinc animalic de stapanire, las totul in voia sortii stiind ca e mai mult decat o noapte. Dar nu…NU!…EA e fructul oprit…

Deschid ochii. Trebuie sa inceapa concertul.

Still Dre…

Sunt acolo unde am si fost. Pe bancuta, cu berea la 2L si tigara moldoveneasca in mana. Ma uit la ceasul de la telefon si ma gandesc ca ar trebui sa plec. Sunt ametit, destul de ametit. Trag concluzia ca mai bine era fumat cu o seara inainte. Macar asa ma simtea langa…

Mda…

Ma simteam langa EA, desi EA nu era acolo. Se pare ca pana la urma nu o pot scoate din cap, nu vrea sa plece sub nici o forma. Nu as vrea sa plece, nu…Dar…Vad ca este fericita, asa cum a ales, nu o condamn, ma bucur pentru fericirea altora. Cum era aia: „Lucrurile bune vin incet si…” – continuarea nu conteaza.

De cate ori vocea din interior imi zice sa o uit, flacara care arde se mai diminueaza. Daca nu ma concentrez o secunda, flacara ia forma imensa dinou.

Dar niciodata nu s-a stins pana acum…

Dragostea e asemeni febrei ; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor. – LaRochefocauld