De ce scriu? Ca sǎ comentez in direct partidele de box din capul meu.
De ce fumez? Ca sǎ pot urmǎrii în liniste paridele de box din capul meu.
De ce beau cafea? Ca sa pot rǎmâne treaz pânǎ la sfârşitul partidelor de box din capul meu.
De ce imi aduc aminte de EA? Doar EA aduce pauza dintre reprizele de box din capul meu.
A trecut ceva timp de când nu am mai scris nimic. Nu am mai continuat lucrul nici la manuscris, am lǎsat totul baltǎ din lipsǎ de timp. Da…Se pare cǎ timpul ne preseazǎ pe toţi.
Ca de obicei, s-au scurs cele 2 ore care le dorm zilnic dupǎ şcoalǎ. Ma trezesc la fel de greu ca si dimineata. Ora 18 si eu stau in pat gandindu-ma de ce m-am trezit si nu am dormit mai mult. Telefonul inregistrase cele 2 apeluri la care nu am raspuns cand dormeam. La dracu! Dorm sau vorbesc la telefon?
Ma spal, mananc ceva, o salut pe mama si plec afara. E vineri seara, maine nu am scoala, deci nu deschid nici un caiet sa vad ce ideei (cum ii chema pe cei care au ideei? – idioti) mi se baga in cap fortat. Nu merg la incubatorul ala de roboti care a fost candva a bisericii catolice, o manastire de moda veche cu o sala de sport in mijlocul curtii. Cica trebuie sa dam inapoi cladirea, deci vor veni maicutele sa stea acolo? Interesant ar fi de vazut maicutele care fac aerobic in sala de sport in timp ce numara miscarile pe Psalmii lui David.
Liftul asta cu care cobor scartaie ca dracu. Mereu ma intreb, daca se rupe si ma tot duc pana in centrul pamantului, ies in China? La parter usa se deschide asteptand sa urce vecinul de etaj, nenea Traficant. Imbracat mereu bine, desi prefera treningul nu costumul, mereu cu parul pieptanat si cheile de la bestia de Wolkswagen in mana. Ma saluta, il salut si eu. S-a mutat de cateva luni in bloc, mereu vad pe vizor cand pleaca/vine la el diferiti baieti burtosi cu mecle dure, inele pe degete si cate o pepiţǎ cu 10 ani mai tanara ca ei de manuta.
Iubesc blocul meu! Nu s-a schimbat nimic in cei 12 ani de cand stau aici, doar din vecini, unii au plecat-altii au venit. Ce a ramas de-a lungul timpului? Mirosul greu de urina uitata, care defapt este mirosul de la ghena de gunoi si aerul amestecat cu igrasia din beci. Dar totusi, e blocul meu. De curand s-a mutat o familie de tigani in bloc. Mama imi tot spune ca de la ei vine mirosul, eu neg. Tiganii sunt unii dintre cei mai sufletisti oameni. Din cate am inteles (sau am doar eu gandul acesta) prin venele mele curge si sange de tigan, latin intr-un cuvant mai frumos. Nu urasc asta, chiar ma mandresc inlauntrul meu cu asta.
Afara…In sfarsit afara…Cativa pasi, ma indepartez de scara si scot pachetul de tigari ascuns in boxeri. Mereu m-am gandit daca nu a observat nimeni pana acum relieful major din chilotii mei.
Si atunci o aprind. Trag primul fum. Eliberare totala… Gustul placut de dovleac copt care se face in Ardeal… Minunat… Pacat doar ca o sa ma omoare odata, dar pana atunci ma baga in faliment. Momentan, Ucraina si Bulgaria sunt mai slab dezvoltate, iar 6 lei pachetu e destul de bine.
O iau incet pe straduta si ies langa Parculetul Copiilor. E facut pentru copii, ceea ce sunt si eu. Macar are un teren de baschet si un aparat de cafea…Cafea…O da, cafeaua si tigara dupa ce te-ai trezit e lux curat. Bine ca am ceva fise ca e o lupta groaznica cu bacnotele de 1 leu pana le recunoaste.Pun 2 pliculete de zahar si apas pentru o cafea cu lapte. Prefer cafea lunga, dar, mai schimbam. O iau in mana, ii simt caldura si savurez gustul perfect care ma trimite spre Brazilia.
Ma asez pe o bancuta. In alta parte a parcului vad cativa prieteni. Nu merg spre ei, raman cu mine, tigara, cafeaua si aerul serii. Trag cu pofta din tigara, putin aer, las afara.
Relax…
O termin si arunc chistocul in cosul de gunoi impreuna cu paharul gol de cafea. Simt cum incepe sa isi faca efectul, sa mi se destinda muschii iar gandurile sa mi se puna in ordine. Ordine? Mai bine zis sa incepea partidele de box. Vechile contraziceri, masina de framantat aluatul, marele mixer care scoate zumzetul ce nu se opreste.
Las capul jos si il cuprind cu mainile. Imi trec degetele prin par. Scuip cu dezgust simtind cum puritatea fumului de tigara se amesteca cu saliva. Ridic ochii spre parc si un gong aud in cap care anunta sa merg la prietenii mei. Sunt aproape sa ma ridic, cand prin fata mea trece un cuplu tinandu-se de mana. Nu ii cunosc…
Atunci imi aduc aminte…
Chipul-dulce; ochii-profunzi; privirea-seducatare; coltul gurii ridicat-indemnul pervers; zambetul-vorbe fara cuvinte; EA-talerul care echilibreaza balanta…
Cum a inceput totul? Nici eu nu stiu. Nu stiu nici daca a inceput. Tot ce stiu, este ca ma arde. Da…Aceea arsura care se regaseste si este descrisa in cartile de dragoste. Dragostea pura! Stiu ca asta e, nu am mai simtit decat odata asta. Odata, iar atunci s-a terminat rau. Acum, am incredere ca va fi mai bine. Defapt, ce sa fie? Aberez…Are prieten, defapt avea, sau are…La dracu ! O stiu de 2 saptamani, dar in viata ei de atunci lucrurile s-au schimbat, in rau, relatia lor ajungand la o pauza. Dar, eu? Oare EU…sunt de vina cu ceva?
Recunosc, simt aceea forta care ma indeamna sa merg spre ea. Nu ne-am vorbit niciodata fata-n fata despre asta. Dar vad pe ea. Sunt sigur, sau mintea imi joaca feste? Candva, cineva, intr-o perioada de mult apusa, mi-a zis sa vorbesc cu apartul de fotografia. Daca am in gand ceva anume, se va exprima prin fata mea. Asa e la ea…
Ma suna seara, pe la ora 11-12. Incepem sa vorbim, imi spune „iubire” , se fereste si schimba subiectul atunci cand vine vorba despre ce simt pentru ea. Intre noi nu a apucat sa fie aceea prietenie, ce tine de colegialitate sau amicitie. Din partea mea nu… As vorbi cu ea deschis, nu m-as da in spate de la nimic si nu as introduce teama la mijloc. Dar ma atentioneaza din ochi sa nu zic nimic. Sa ramana doar intre noi. Simt energia care o emana. Puternica! Atunci cand o vad…zgomotul. Zgomotul produs de mixerul din capul meu. Inceteaza! Se opreste! Daa…
Unu din mesaje:
„In definitiv, ce e dragostea? Decat o taina pe care o ascund indrgostitii si o poarta in umbra, de frica luminii? Indata ce taina se da pe fata, dragostea vestejeste, isi pierde fragezimea, vraja devine ceva obisnuit, de toate zilele” – Mihail Drumes
Oare e ceea ce cred eu? Sau se joaca cu mintea mea? Sau…
Nu pot, am nevoie de tigara. O aprind.
Relax…
<3.
La fel si eu 🙂