Atat de murdar

In jurul meu planeaza demoni pregatiti sa se infrupte din carnea mea. Sa sfasaie halci intregi, sa se bata pe ea si sa o arunce din gura in gura. Sa isi adanceasca gurile in baltile de sange ce se aduna in jurul locului de sacrifiu. Apoi, cu miscari prelungi, sa tina un moment de reculegere pentru mine. Sa-mi flancheze Sufletul razand de parca ma asteptau de cand m-am nascut.

M-am lasat prada lor. Purificarea mea incepea din acel moment. Un numar din patru cifre mi-a fost scrijelit in carnea antebratului drept. Nu mi-au facut nimic, doar se invarteau acum in jurul meu. Si mugeau. Prelung. Glasuri ragusite de hoarde ce chemau din adancul fiintei lor ajutoare. Era un ritual de zile mari. Onoarea cadea pe capul meu, la propriu, punandu-mi o coroana din sarma ghimpata.

Prin tunelele de sub oras am fost dus intr-o incapere din vechea cladire masonica de langa Parcul Balcescu. O roza desenata din lespezi de culoare rosiatica si alba era desenata chiar in mijloc. Acolo m-au aruncat, in genunchi. Eram acum al lor.

Stiam ca totul este pierdut. Toate faptele, gandurile si vorbele mele m-au dus intr-o situatie pe care am cerut-o. Constient de tot, nu m-am oprit din nimic. Rautatea mea, perversitate, fetele mele macabre. Imbatranirea mea prematura era simpla urmare a nocivitatii energiilor emise de mine. Nu vroiam nimanui binele.

O usa laterala s-a dat la o parte. Un personaj cu masca pe figura si manusi albe s-a apropiat de masa aflata in fata mea. A tras de panza cu care era acoperita. S-a intors spre mine si-a puftin.

In focul de la lumanare a incins o moneda. Era rosie, ardea. A apropiat-o de mine simtind cum ma priveste prelung. A tras de gulerul tricoului si in dreptul inimii mi-a sfarait carnea in contact cu metalul incins. N-am simtit nimic. S-a retras apoi cativa pasi. A ingenuncheat el si toti ceilalti demoni care m-au adus.

Sufletul meu murdar a castigat partea de Rautate. Acum nu mai puteam trece dincolo. Trebuia sa fac rau. Ca am facut rau.

sursa foto