Autor: Gratian

Byron va avea cel mai fain concert la Cluj

Trupa byron va concerta in Cluj – Napoca, in data de 2 decembrie, la Teatrul National. Concertul intitulat „Electric Marching Band” va marca 8 ani de activitate a trupei si va fi sustinut alaturi de Fanfara Militara a garnizoanei Bistrita si corul de elevi Excelsior. Invitati speciali in cadrul concertului vor fi solista Luiza Zan si violonistul Alexander Balanescu, toate melodiile fiind reorchestrate in versuri pentru trupa, fanfara si cor.

In ultima perioada am avut o tranzitie muzicala. Din zona de hip-hop am migrat spre house si lounge. Ocazional, pentru ca vin si petreceri cu prieteni vechi, bagam o populara si o lautreasca. Chiar am avut intentia sa imi cumpar o vioara dupa ce zile intregi am ascultat piesele nemuritoare de la Taraf de Haidouks. Sunt sigur ca multi nu au auzit de ei in Romania, desi la inceputul anilor ’90 concertau pe cele mai mari scene din lume.

Oricum, zic eu, incep sa ma indrept si sa inteleg diferite genuri muzica. Asa ca am ajuns sa ascult byron. Play la melodia de mai jos.

E altceva. Plus ca melodia, din cate inteleg eu, anunta filmul “Ramai cu mine” care va rula la HBO din 1 decembrie.

Intregul concert “Electric Marching Band” va fi intregistrat, urmand sa fie baza unui viitor DVD/Blu-ray marca byron. Puteti cumpara bilete online prin www.biletmaster.ro si www.iabilet.ro, sau offline in reteaua magazinelor UMAN, Senia si prin agentiile Perfect Tour. Azi e ultima zi in care mai puteti achizitiona bilete in regim presale: 25 lei (categoria II), 35 lei (categoria I) si 50 lei (premium). De maine si la intrare, biletele vor costa 30 lei (categoria II), 45 lei (categoria I) si 60 lei (premium). Deci, grabiti-va, zic. 🙂

Fie vorba intre noi, eu zic ca merita concertul din plin. Deci, grabiti-va sa cumparati bilete si sa prindeti locuri bune in sala.

Cu Palinca de Bihor nu te joci

Căldare, borhod, fiertură, alcoolmetru, vodcă, făţătură, trânci, batare, 52,23 de grade, mărgele. Acestea sunt principalele keywords ale unui palincar. Le-am scris cu diacrtice ca sa inteleaga tot moldoveanu’ regionalismele din Bihor.

Am avut doua week-end-uri la rand in care m-am dedicat integral minunii alcoolice din prune si alte fructe lasate de Dumnezo pe Pamant. In total s-au acumulat 64 de ore nedormite si am vazut cum a curs fiecare mililitru din cei 300 de litri de palinca pe care i-am facut.

fructe de livada

Primele amintiri de la palincarie le am de la varsta de 5 ani. Parintii si bunicii duceau in fiecare toamna cantitati industriale de fructe macinate pentru palinca. De la un novice in domeniu, am ajuns anul trecut sa beau palinca facuta 100% de mine. Pana si cuvantul „palinca” e ceva minunat, diferit, de vis. Acum gandeste-te cum ar fi sa stai ore intregi langa un cazan din care ies la propriu aburi de alcool si sa ai palinca la discretie? Party, frate! (cu lautareasca)

Pentru mine regula e sfanta: nu beau palinca facuta de mine pana aproape de Craciun. Insa daca tu vrei sa gusti cea mai buna palinca din Bihor, lasa-mi un comentariu mai jos si te cinstesc cand esti in Cluj-Napoca sau Oradea. 🙂

Sunet infundat de borcane pe peronul garii

2012, septembrie. Trenul privat de la TFG era supra aglomerat. Studentii stateau in picioare sau inghesuiti pe geamantane. Indiferent in ce vagon alegeai sa te asezi, mirosul era acelasi: de parinti care au muncit pentru copilul lor a.k.a. sarmale, snitele, cartofi, oua sparte din neatentie, borcane cu zacusca, slanina afumata si branza de oaie sau vaca.

– Sarut mana! Unde opreste sa tragem si noi o tigara?

– La Piatra Craiului stationam 7 minute.

Entuziasmul libertatii. Fumam la usi, fumam cand stationa, fumam in baie. Jucam Cruce, 21, poker, table. Unii mai linistiti rezolvau integrame, sudoku sau citeau romane. Pe la jumatatea drumul se incingea atmosfera. PET-urile de bere se goleau, dozele se zdrobeau, sticlele cu coniac Unirea, vodka Stalinskaya, jinars Lautarii si palinca de Bihor incepeau sa le scada volumul considerabil. Vin nu era, doar prin noiembrie incepea sa se consume in tren.

Urma sa inceapa un nou capitol al vietii noastre, unul stampilat cu „LIBERTATE”. Parintii pe care i-am lasat pe peroane stiau insa mai multe. Mie nu mi-au spus, dar am descoperit singur. Imi aduc aminte doar de un „Viata asta nu-i asa usoara pe cum crezi” spus de mama.

Aerul rece m-a lovit in plin. Un deja-vu s-a abatut asupra mea. Priveam spre semnele masonice de pe cladirea garii si ma simteam pierdut. Ajuns pe peronul lung, cu borcanele care au scos un sunet infundat atunci cand le-am lasat jos ca sa imi aprind o tigara, eram complet dezorientat. Si singur…

Care era urmatorul pas? Ce trebuia sa invat? Sa fiu bun sau rau? Sa mint sau sa spun adevarul? Sa fiu corect sau escroc? Sa fiu eu… sau sa il uit pe vechiul eu? Sa ma incred in oameni sau sa ii joc pe degete?

Asa am ajuns la Cluj, intr-o seara friguroasa de septembrie, si am devenit unul dintre frumosii nebuni ai Marelui Oras.

Poti sa faci fix atat cat consideri tu ca poti sa faci

Ora 5 dimineata. Colegul meu de camera doarme alaturi de colega lui de facultate. Nu sunt impreuna, doar dorm impreuna. Privesc spre ei si ma intreb daca isi viseaza viitorul sau doar se odihnesc pentru sustinerea licentei pe care o au la ora 8. Zorii se revarsa. Salvez documentul in care mi-am scris strategia pentru urmatoarele luni. Incep sa cred ca prostia asta cu planificarea chiar functioneaza.

La 11 am un interviu pentru AIESEC Cluj-Napoca. Nu ma intereseaza ca voi avea niste cearcane gigant si ca poate voi abera. Imi iau cafeaua si ies pe hol la o tigara. Noroc cu caminele astea de stat ca poti fuma oriunde.

In caminul vecin e petrecere mare. Loganul alb de la Politie este jos, insa muzica nu s-a oprit inca.

Am simtit zilele acestea o senzatie ciudata. Prind un aer mai demn, cred ca asta e cuvantul potrivit, si parca un vierme isi croieste drum prin mintea mea. Si am inceput sa ma rog. De cele mai multe ori nu imi iese decat un simplu „Multumesc…” dar ma simt satisfacut si zambesc.

E ciudat cum in cateva saptamani viata unui om se poate schimba. Sper ca cei care imi vor scrie bibliografia sa nu omita notitele pe care le-am facut pe ultima fila a cursului de economie.

Merg la culcare cu cateva cuvinte care m-au marcat. Era 28 Aprilie 2013 cand Oana Andre mi-a spus…

Poti sa faci fix atat cat consideri tu ca poti sa faci. Ok?

Toata depravarea umana din Tropicul cancerului

Henry Miller e nebun. Dement. Sincer, incepand de la pielea moarta de pe picioare, pana la parul transpirat si murdar de pe cap. Se zbate intr-o lume a mizeriei, a suferintei, a iubirii platite cu cativa franci, vesnic cautand raspunsuri la intrebari. Dar mai presus de toate, Henry Miller este liber.

Scriitura mea s-a schimbat mult in ultimii ani. De la stilul cu hopuri pe care il am in Amintiri din prezent, la stilul lejer si franc din Un misogin nenoricit. (Apropo, proiectul a ramas suspendat, dar nu am renuntat la el.) Insa acest lucru nu l-am observat eu, ci Vlad Codreanu dupa un jazz si un coniac. Tot atunci mi l-a recomandat pe Miller si a sa Generatie pierduta.

Tropicul Cancerului este o carte diferita fata de ce ati citit pana acum. Pentru mine a fost total diferita. M-am bucurat de ea pe plaja la mare. Valurile se izbeau de stanci si eu citeam despre Parisul anilor ’30, plin de femei usoare, bauturi ieftine, mucuri de tigara culese din gunoi, hoteluri cu oale de noapte rasturnate de la etaj si altele imprastiate pe scari, mancare mucegaita si ganduri filozofice despre căcăței.

henry millerCartea a fost publicata in 1934 si America a interzis-o imediat, ea aparand prima oara in Franta. Reprezentantul Curtii Supreme din Pennsylvania, minunatul domn Michael Musmanno, descria cartea ca fiind „O cloaca, un canal, o groapa a putreziciunilor, locul unde s-a adunat toata depravarea umana.” Peste ani, George Orwell va numi Tropicul Cancerului „cea mai importanta carte a anilor ’30.”

Va spun cu mana pe inima ca merita citita daca aveti stomacul tare si nu ati fost crescuti toata viata in puf. Tin insa sa mentionez ca persoanele de sex feminin s-ar putea simti dezgustate, insa trebuie sa fii destul de fals ca sa te dezguste realitatea.

Spor la citit!