Autocaracterizarea unei nebunii selective

Cand discut despre mine, o fac cu frica. Despre mine se stiu putine lucruri cu adevarat. Majoritatea sunt lucruri simple pentru ca sunt un om simplu. Nu ies in evidenta cu haine de firma sau masina care sa ma aduca la scoala, tunsoarea mea e clasica, blugii vechi de patru ani, n-am un pix al meu si sunt mai indiferent ca un motan batran iesit la pensie.

Sa-mi fie cu iertare, insa va voi spune despre mine doar lucruri de faţadă. Despre sentimente si suflet nici nu se pune problema, avand inima de plastic, usor de topit, dar masina de reciclare n-a ajuns si la mine. Ocolesc punctele mele tari – cele cu adevarat tari, cele ce ma diferentiaza de restul – si va voi vorbi mai mult despre punctele slabe.

Sunt un nenorocit, un perfid si jumatate cu „caracter infect” ce stie sa se bage pe sub pielea oamenilor ajungand sa fiu pentru unii ca un ghimpe in coasta. Am cu doua feţe mai mult ca oricare politician cunoscut pe plan mondial si in unele situatii am o regula de baza: „Nu exista reguli!”. Bine-bine, mai folosesc si „Dezbina si cucereste!” insa timpul nu-mi mai permite sa fac din nou o strategie pentru a pune in miscare o echipa de oameni ca sa ajunga la final planul. Mi-a iesit, si nu doar o singura data. Si nu ultima data.

Ma trezesc tarziu, sunt lenes si mi-am dat seama ce „valori” sunt bune pentru Romania. Aici: ori te conformezi, ori pleci. Caracterul meu impulsiv nu poate fi pus la colt, preferand sa-mi pierd mintile decat sa ma resemnez cu o idee. Sa fiu fortat sa fac ceva? De la arme psihologice pana la cele albe sunt pregatit, astept sa incerci. Un test interesant pe internet mi-a dezvaluit ca as putea fi un extraordinar negociator, in lumea Mafiei si pe Piata Neagra.

Cred ca ajunge cu atata negativism imprastiat fara pic de resentiment, asa ca trecem la lucrurile mai serioase. Cred ca am si eu cateva puncte tari, ceva acolo, ca nu sunt foarte diferit de alti oameni. Nu le insir pe toate, dumneavoastra le stiti pe majoritatea iar dl. — va poate da mai multe detalii despre mine.

Ma adaptez usor. Orice mediu ar fi, am nevoie de cateva minute sa studiez atmosfera si sa caut persoana care sa ma includa cat mai sus, spre cel care e considerat „conducator”. Pot sa stau ori intregi ca sa analizez anumite situatii, fac scheme si biletele pana gasesc o cale sa infiltrez pe cineva. Sistemul din Romania a dat o lovitura grea familiei mele si ne-a invatat un lucru: conteaza relatiile si cunostintele. Pe langa cultura ta personala ce trebuie sa fie din orice domeniu, fara cunostinte, aici esti o alta oaie din marea turma.

Incep sa observ si sa recunosc starile persoanelor prin limbajul non-verbal. Am 6 ore pe care le petrec in liceu si fac non-stop exercitii de psihologie aplicata.

Cat despre… obiceiurile mele? Merg pe ideea: „cauta oportunitatea”. Mereu am in spate o cale de fuga, un suport financiar, un job, insa caut orice oportunitate. Pot maine sa fac 1.000 de lei iar timp de 2 luni sa nu-mi vina nici un ban. Insa pe viitor sper sa imi fac un „update” mai bun. Deocamdata scriu peste tot si nicaieri, sunt un misogin insensibil, inca mai fumez si iubesc sa discut despre orice subiect.

9 comentarii la „Autocaracterizarea unei nebunii selective”

  1. In multe puncte de vedere seman cu tine. Multa lumea mi-a spus si mie lucruri acestea, eu nu le credeam, apoi le-am autodedus. Asta e, asa ne-a last Dumnezeu,asa suntem 🙂

    1. Mi s-a spus ca scapam prea usor cu „asa suntem” si de aici se deducem ca suntem doar niste lenesi, nu dorim sa ne schimbam.
      Eh! Vii la o tigara? 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *