Exista prieteni buni in preajma noastra dar noi nu stim sa-i apreciem. Spre exemplu, ce ne-am face fara prietenul nostru WC-ul sau fara tavanul la care ne uitam zilnic? Altii considera cartile sau tigarile cei mai buni prieteni. La fel si eu am unele fixuri. Azi-noapte m-am intalnit cu un prieteni vechi, dupa ce am venit de la o bauta din oras. Balconul mereu mi-a fost alaturi la greu.
M-am dezbracat si aruncat in pat cu gandul de-a dormi. Exista senzatii extreme iar una dintre ele este atunci cand toate se invart cu tine. Gratuit esti dus intr-o lume pentru care multi platesc. Adrenalina se agita si iti face corpul sa amorteasca. Aproape ca faci pe tine si esti cumva cu frica de pierderea totala a controlului.
Atunci cel mai bine este sa te ridici din pat si sa fugi pe balcon. Sigurat pana la baie nu mai rezisti insa ai noroc cu balconul care este aproape. Mai ai noroc ca e vara si geamul este deschis. Pozitionezi bratele, faci un efort interior si cascada-i gata!
Mare noroc am avut ca vecina de la trei s-a mutat, cu tot cu flori! Nu v-a uita niciodata mama de scandalul pe care i l-a facut atunci cand voma mea s-a intis peste frumoasele ei floricele.
Eu aveam noroc ca aveam geamul aproape si mai era deschis, pentru ca altfel faceam ravagii. :))
Da.. decat sa faci asa ceva pe covoare sau mai stiu eu pe unde… si noi am avut un vecin care facea d’astea.. dar a crescut 🙂 😛
Idolul tău e Marin Preda?
A sfârşit cam prematur şi cam ciudat… Sunt convins că ştii povestea!
Îmi place foarte mult şi Marin Preda. Ceea ce mi-a plăcut mai puţin, a fost soluţia „ieşirii din scenă”. Uni zic cum că „a fost ajutat”.
Ca să fie posibilă o astfel de variantă, a fost nevoie să existe obiceiul care să creeze premisele credibile unui astfel de scenariu…
Aşadar… Te îndrepţi hotărât către Mogoşoaia?…
Aşa devreme?…
Mai sunt atâtea cărţi de scris!
Şi mai sunt şi oamenii care te iubesc şi pe care îi răneşti de fiecare dată când o faci…
O problemă de perspicacitate…
Cât de sus poate zbura o rândunică de al cărei picior stâng este legat un fir de 20 metri, al cărui capăt secund, este legat de un cui lung şi bine înfipt în pământ?
Nu prea poate randunica aia zbura :))
Eh, se mai intampla cand trec in sange mai mult alcool dar cu limita. Ca stiu si povestea lui Preda. Cunosc si viata lui Nichita Stanescu, Rebreanu, Hemingway, Fitzgeral & Co. numiti „Generatia pierduta” 🙂
Multe din chestiile pe care le spun și-i sfătuiesc și pe alții să le facă, le-am aplicat. Asta e, dacă undele mele cerebrale coboară rapid la nivelul minții copiilor! 🙂
Soluție! Un lighean pus lângă pat, atunci când odrasla iese în oraș cu amicii. Pe fundul lui, scris cu vopsea fosforescentă: PENTRU TINE DRAGULE!
Da, e a ta, îți aparține! De vomă vorbesc.
Superba ideea ! :)))))
Știi ce repede îmi ideile? Mai ales când sunt sub presiune… 😉
Uite un alt exemplu:
http://monicas10.wordpress.com/2012/01/29/body-piercing-tatuaje-si-alte-alea/
Imi place santajul asta emotional :))
@Gratian: Imi place santajul asta emotional )
Bineînțeles că-ți place! Dar reciproca?
Grațiane… ochii mei au văzut muuulte, multe de tot. Deocamdată cumperi ce-ți place și ce-ți convine, îți convine pentru că ÎȚI ÎNCHIPUI că doar altcineva plătește. Prețul la ceea ce cumperi acum e plătit doar pe jumătate, restul îl plătești ceva mai târziu tu.
Scriu tocmai pentru că am văzut multe, de uneori m-am cutremurat. Ce să mai zic? Atunci când părinții mănâncă aguridă, copiilor li se strepezesc dinții…
Toți ne iubim mamele, Grațiane… problema e că mamele se iubesc și ele pe ele?!?