Boschetar cersind sentimente

Au trecut zilele ca banii de tigari. Deja s-a implinit un an si nu-mi vine sa cred ca gandul mi-e tot la tine. Exact asa cum a fost cand am plecat, atunci, in acea zi ploioasa de Septembrie. Nu stiu daca ingerii isi varsau lacrimile pentru noi sau daca Dumnezeu isi arunca mania asupra mea. Ma certasem cu El pentru tine. Asa ca m-a alungat din Raiul pe care il aveam.

Ne-am despartit chiar in ziua in care am implinit un an. De atunci a trecut un an. Nu stiu prea multe de tine. Te-am spionat de cateva ori cand ai ajuns cu autobuzul dinspre Calea Baciu si te-ai dat jos la Margelatul. Erai la fel de sprintena in mers si cu privirea de copila inocenta. Asa ai avut-o mereu. Se pare ca nu te-a afectat plecarea mea.

Am trecut si eu usor peste asta. Dupa ce am plecat m-am refugiat in camin. Colegii de camera trageau de mine sa merg la baie sa ma spal macar. Se saturasera sa stea cu ventilatorul pornit ca eu sa pot fuma in camera si sa imi duca punga de gunoi menajer plina cu doze de bere goale si sticle sparte de coniac. Apoi intr-o zi m-am decis sa trec la alt nivel. M-am dus intr-un final la baie. Pe antebrat mi-am scrijelit cu cutitul ultimele cuvinte pe care ti le-am spus.

Nimeni. Nimeni niciodata nu te-a iubit cum te-am iubit eu. Nici nu te iubeste. Nici nu te va iubi. Nimeni…

Iar asta era un plan.

Inca mai am acasa tabloul tau in creion. Sta tot pe mobila si ma priveste cu un ochi semi-inchis. N-am reusit sa scap de toate lucrurile pe care mi le-ai dat. Cred ca nici n-am vrut vreodata. Dar azi, cand imi aduc aminte de tot trecutul nostru, am impresia ca am fost un boschetar in relatia noastra. Unul care avea nevoie de sentimente si tu i le dadeai…

Iti vine sa crezi ca a mai trecut un an?

sursa foto

8 comentarii la „Boschetar cersind sentimente”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. CĆ¢mpurile obligatorii sunt marcate cu *