Când, cum şi de ce am devenit blogger | Capitolul I

Blogatu, unul din rechinii blogosferei româneşti, a venit cu o idee nouă de ceva timp. Despre ce e vorba: se doreşte o Carte a Bloggerilor, unde fiecare să-şi scrie povestea. Primul capitol pe care îl abordează este Când, cum şi de ce am devenit blogger. N-am reuşit să scriu în timpul alocat pentru acest capitol dar noroc că s-a prelungit perioada, deci şi voi puteţi scrie până la sfârşitul lunii August. Nu uitaţi ca să trimiteţi prin mail articolul vostru la blogatu (@) gmail.com . Bun, să începem!

Când? Prin Ianuarie 2009 am deschis oficial pentru publicul larg. 🙂 Aveam planuri dinainte, cam cu trei luni înainte. Scriam pe diferite subiecte în Word dar nu publicam nicăieri, niciodată n-am fost acceptat în Revista Şcolii – alt subiect.

Cum? Mă gândeam că o să am un blog. Ok, asta e gratis, nicio problemă. Şi cu ce am să-l umplu? Frământări şi idei fără ceva concret. Eram destul de tinerel la 15 ani şi nu ştiam eu pe atunci ce înseamnă planurile pe termen scurt şi lung. Aşa că a fost simplu într-un fel: am început pe Blogspot, am pus porecla mea la blog şi-am bătut la taste ceva vreme. Nu aveam decât un prieten în online – Wormy37 – şi eram pierdut, fără un traseu concret sau indicaţii din partea cuiva.

De ce? Cum am scris şi în primul articol publicat, Mircea Eliade mi-a dat marele şut în posterior ca să trec la fapte. În urma recitirii Romanului adolescentului miop mi-am zis că nu mai pot aştepta. Citez din primul articol publicat: „În principiu am făcut acest blog ca să îmi aşez gândurile, unele sentimente, părerile despre oamenii adevăraţi, evenimentele la care particip etc. din viaţa mea de adolescent”. Da, doream să scriu! Îmi imaginam că lumea o să mă citească iar apoi o să discute despre subiecte la comentarii – visul a fost dulce, până mi-am dat seama că aveam 5-10 vizitatori/zi. 🙂

Nu e nimic mai frumos decât să te uiţi în spate şi să vezi momentele grele – comice acum – prin care ai trecut. Acum mi-am dat seama, când trag linie, că n-a fost deloc uşor şi mai am un lung drum de parcurs până să ajung acolo unde îmi doresc. Dar cu fiecare articol pe care îl public mă simt cu un pas mai în faţă! Evident, oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul blog-ului au fost deosebiţi, acesta a fost marele caştig.

6 comentarii la „Când, cum şi de ce am devenit blogger | Capitolul I”

  1. Imi place startul tau pe blog,mai ales la 15 ani.Am mai spus ca esti mult mai matur decat pari,lucru ok.Ma bucur ca,intr-un fel,habar n-am cum,am dat de blogul tau.Cum mai merge cu condusul,m-am distrat copios cand am citit despre ”progresele” tale in sofat dar si instructorul tau cam ”hippy”.

    1. Eram tinerel pe atunci si vroiam sa fac ceva care ma atragea decat sa joc CS sau FIFA ca restu’ colegilor 🙂
      Merge cu condusul, azi a fost mai rau dupa pauza de o saptamana. Am sa fac un post nou curand, doar trebuie sa pun cap la cap diferite intamplari amuzante 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *