“Te rog din suflet, oricine ai fi, dacă nu vrei să citeşti şi crezi că la sfarşit doar vei căsca plictisit, mai bine opreşte-te aici.” Cu aceasta fraza isi incepe cartea Amintiri din Prezent, debutantul Gratian Lascu.
Gratian intra pe scena tinerilor autori dintr-o camera cu igrasie populata de paianjeni si molii, de unde isi deapana povestea cu aroma de cafea, tutun si iubire. Intr-un periplu realist prin lumea liceenilor de azi, Gratian Lascu reuseste sa picteze in imagini pe cat de vii pe atat de dure, o poveste de dragoste care marcheaza pana si cel mai rece cititor. Nu este o poveste roz, de indragostit imbatat cu apa rece a fericirii efemere, ci amintirile unui prezent brutal in care circumstantele si incolacirea de orgolii adolescentine duc la tragedii care schimba vieti. Autorul nu asteapta urale, surle, trambite, statui, parade (desi personal cred ca le merita din plin) ci priveste aceasta aventura, aventura scrierii unei carti, ca pe o exorcizare a propriilor demoni, si face asta extraordinar de bine.
Cand am aflat prima data de Gratian Lascu, si am citit prima parte a cartii (existanta gratuit pe blogul dumnealui), am ramas insetata de a citi restul. Ma asteptam la ceva monumental, si ceva monumental am primit. De la primii fiori ai iubirii, primele priviri furate, pana la prima dezamagire, primul sarut si prima consumare a iubirii, cartea Amintiri din Prezent se remarca nu numai prin fenomenala abilitate a autorului de a tine cititorul lipit de ea, de a sorbi fiecare cuvant, ci si prin la fel de remarcabila putinta de a uimi cu fiecare paragraf. Stilul foarte direct abordat de autor nu il impiedica a fi poetic, romantic, si pe alocuri brutal in descrierile sale, iar citatele autorilor celebri, fie ca sunt ei scriitori, fie muzicieni, pipereaza perfect textul care luat in ansamblu mi-a lasat un gust dulce amarui, si implinirea specifica a unui pasionat de citit care a intors ultima fila dintr-o poveste pe care a trait-o prin cuvintele autorului.
Gratian Lascu cu tot cu cartea sa Amintiri din Prezent au urcat vertiginos in topul preferintelor mele in materie de proza contemporana. Romanul te tine cu sufletul la gura de la prima propozitie si pana la ultima.
Lasand la o parte parerile si impresiile personale, indemn pe oricine sa citeasca randurile scrise de Gratian Lascu, ca pe un exercitiu de tinerete, si o retraire a primei iubiri privita prin ochii tanarului de azi.
Pot spune cu mana pe inima, dupa ce am terminat de citit aceasta carte, ca parcurgandu-i paginile am avut parte de cea mai placuta seara din ultimele luni, daca nu chiar ani, cele mai vii randuri citite vreodata (tipul asta chiar stie cum sa te faca sa simti ceea ce citesti), cel mai bun ceai negru baut vreodata si cel mai savuros jumatate pachet de Lucky pe care l-am fumat in viata mea. Astept cu nerabdare urmatoarea carte, care cu siguranta va fi cel putin la fel de buna ca aceasta.
recenzie realizata de Oana Constantinescu
Felicitari! De abia astept sa o citesc si eu!
Scrie-mi un mail si ti-o trimit in format electronic daca nu ai de la cine sa o imprumuti in format fizic 🙂
O sa ajunga si la mine saptamana care vine, chiar sunt curios in privinta anumitor aspecte si abia astept s-o citesc.
Eu sunt curios, despre ce aspecte esti interesat? 🙂
Astept un mail de la tine pe gratian.lascu@gmail.com daca doresti sa faci o recenzie sau sa-mi spui cateva pareri/sfaturi/injuraturi :))
Precizare: recenziile le public pe blog 🙂
Am s-o citesc, aseara a ajuns si pe la mine. Nu o sa dau un termen pentru ca programul e cam aglomerat, dupa Paste o sa ma apuc de ea.
Astept cu nerabdare sa-mi spui ce si cum 🙂