Se intampla cu cateva luni in urma. Eram un novice, un oarecare, un tanar care terminase liceul si voia sa faca urmatorul pas. Credeam in Destin intr-o masura sau alta. Apoi credeam in gramul meu de nebunie si in doza de indiferenta fata de parerile altora. Asa ca, dupa cum mi-au spus unii, m-am aruncat „ca prostul” cu capul in fata. Si n-ai nimic de regretat atunci cand faci acest lucru. Pentru ca doar asa inveti…
Nu prea imi placeau de ei ca erau la costum mereu. Ma simteam indiferent in treningul meu vechi. Mi-am propus sa port macar la doua zile o bluza noua dar tot nu avea efect. Parca ma sfidau. Te oglindeai in pantofii lor. Paltoanele nu aveau nici un cusur. Diplomatele parca erau altele in fiecare saptamana.
Mi-au zambit cand am facut cunostinta. Cateva replici schimbate, m-au ascultat, i-am ascultat. Din nou zambete. Fiecare si-a scos o carte de vizita si a pus-o pe masa. Eram uimit, nu intelegeam de ce nu imi dau direct numarul lor de telefon si de ce atata diplomatie? Cand am ajuns acasa aveam trei carti de vizita si nu stiam ce dracu’ sa fac cu ele.
Am petrecut cateva luni faine cu ei. Privind in urma, tind sa cred ca a fost un experiment de-al meu. Voiam sa stiu exact unde ma situez si ce trebuie sa fac pentru a deveni mai bun. Si am invatat unul dintre cele mai importante lucruri: „Work for free or for full price. Never for cheap.„
Asa ca mi-am facut un nou plan de atac. Pe langa lista cu zecile de articole, am zis ca trebuie sa am si eu acel „element surpriza” cu cartile de vizita. Noroc cu baietii de la PrintCenter care pentru orice articol in care ii mentionezi, iti trimit un set de carti de vizita. Ca sa fie treaba faina, o sa-mi fac niste carti de vizita transparente, pe plastic. Sunt curios cum o sa arate!
Pana una alta, ma reintorc la articolele mele si la caietul cu notite. Nu uitati: orice greseala este de fapt o invatatura 🙂