Toata epopeea din liceu a inceput de la cateva articole. Cel mai mult a deranjat o simpla intrebare pe care am ridicat-o cu Calculele unui corigent la matematica scris in Decembrie. Ating cu el apogeul vizitelor pe blog pentru anul 2011 si la doua zile de la publicare sunt dus in biroul directorului. Cu o pauza inainte de ora, diriginta mea ii face o vizita si ma toarna. Impreuna urmaresc toata activitatea mea din Online si iau decizia ca e timpul pentru o intrevedere. Cu cinci minute sa se termine ora ma anunta ca sunt „chemat la director” si nu stie pe ce motiv.
Pasesc cu incredere, poate chiar indiferent, avand in minte urmatorul articol. In birou isi mai face aparitia directorul adjunct caruia i-a placut articolul Prinsi cu 40-ul in mana si a tinut minte eticheta de Burtos. Se aseaza toti la masa si isi privesc prada. Eu incep sa invoc tot Consiliul Ceresc in gand ca uitasem telefonul mobil in banca. Inregistrarea aia ar fi facut ceva bani.
Timp de o ora au incercat sa ma prinda la colt si sa ma stranga cu scaunului dupa metoda inchizitiei. Scula mea era insa prea tare ca sa se apropie. Mi-au placut unele situatii care au devenit tensionante. Ne-am legat si de Scrisoarea unui fost Vicepresedinte al elevilor pe care am scris-o la inceputul anului. M-au intrebat de ce nu-mi plac sucurile carbogazoase si de ce ma intereseaza ca banii pentru mobilier venisera din zodia Gemeni? Apoi Burtosul mi-a dat un croseu cu „esti un caracter infect”. Tot el, dupa ce mi-am lansat romanul, aproape ca ma pupa pe cap ca avea cu ce sa se mandreasca liceul.
Intr-un final am ramas in birou doar eu si directorul. Dupa o ora si jumatate de interogatoriu, am cazut la o intelegere. Mi se amana exmatriculare pentru urmatoarele zile cand se va lua o decizie in cazul meu. In schimb, am fost fortat sa sterg orice postare pe care am facut-o pe pagina liceului si sa il fac Admin. Precizez ca eu am fost co-fondator, administrator si am strans peste 1000 de like-uri pe acea pagina si el a venit apoi sa se laude cu ce munca a depus.
Cand am iesit din birou eram un alt om. Un om care avea un caracter infect, nu le placea fata mea si eram acuzat de santajul unei institutii publice, atac asupra unei institutii publice, defaimarea imaginii publice a unei institutii, mi-a mai spus ceva asemantor traficului de influenta (!) si acuzat, indirect, ca gandesc.
Cum s-a terminat totul?
Diriginta imi propune sa renunt cat timp sunt in liceu la orice articol, postare in Online sau discutie cu colegii despre liceu, conducere, profesori, ore sau activitate desfasurata in liceu. In schimbul tacerii mele eu nu voi fi exmatriculat si ea imi va motiva toate absentele. Intre timp primisem o alta oferta de la o publicatie regionala care imi promitea 200 de euro si un loc de munca in schimbul unor articole de investigatie scrise sub pseudonim, cu probe, pe subiectul banilor de BAC. Am acceptat ambele variante desi n-am reusit sa acumulez prea multe informatii despre banii care ni s-au cerut. Din acea zi s-a tinut totul in mare secret, mai ales de mine.
Am continuat sa merg la liceu doar pentru cateva lucruri: caldura, scaunul destul de confortabil, curent electric pentru incarcarea telefonului si a laptopului, linistea din ore cand puteam citi si intr-un final, pentru wi-fi. Am mai profitat si de oferta dirigintei, astfel incat in ultimul an de liceu i-am dat 15 motivari si dansa s-a ocupat de restul absentelor asa cum ne-a fost intelegerea. Printr-un calcul scurt, n-am fost la liceu in clasa a XII-a decat la 30-40% din ore in tot anul.
Nu stiu daca toate acestea vor afecta notele mele de la BAC sau voi intampina pe parcurs alte probleme. Ma simt, dupa patru luni, prizonierul unui sistem comunist in care sunt fortat sa tac. Deocamdata, dupa ce am publicat Amintiri din prezent, vad doar o atractie pentru pupatul capului meu de aceste stimabile cadre didactice.
* articol scris in 14 Aprilie 2012
Sarumana
Ziua buna! 🙂
Apa trece… şi macină!
Emoţiile vroiam să zic. 🙂
Daca m-as opri, ar insemna ca renunt 🙂
Nota 10 din partea mea!
Multumesc 🙂
fiecare isi urmareste interesele…nimeni nu priveste in ansamblu..si nimeni nu are curajul sa ia cuvantul sau macar sa recunoasca lumea in care traieste….de aceea acest spirit „comunist”….si zic din proprie experienta….pt ca si eu am primit suturi in fund doar fiind sincer…un articol bun…bravo lg
Eu primesc aproape zilnic suturi din alea. Noroc ca ma ajuta sa merg mai departe 🙂
Citind articolul tau pot spune ca m-ar interesa sa citesc ceea ce ai scris (romanul). Deci, cand ai cateva carti pe stoc anunta-ma, te rog. Adresa mea de e-mail iti sta la dispozitie.
In rest… spor la scris, sper sa ajung cat mai des pe blogul tau (in limita timpului disponibil)
Sint posesorul unui exemplar si pot spune:da,citeste-l 🙂
acum ramane sa gasesc un exemplar, sau sa-l cumpar de undeva. 🙂
Incerc sa aduc sub orice format „Amintiri din prezent”. Cat de repede pot 🙂
Celebrul subiect..banii de bac=))=))=))..ce discutii au aparut si la noi pe aceasta tema…ideea a fost simpla..pe langa bani de album, banchet,cadouri/flori pt profesori (cadourile au constat in instrumente de scris pix, stilou), ni s-au cerut 200 lei pentru care nimeni nu avea nicio motivatie..dupa incheierea socotelilor, am primit inapoi cca 100 de lei, o motivatie a fost ca ne vor cumpara sticle de apa pe durata examenelor…si nici macar nu au fost in stare sa ne dea2 sticle de apa daca nu ne ajungea una..pentru aproape 100 de lei..:D
Acolo la voi era alta organizare. Nu ma bag ca am avut experiente ciudate in liceul ala :))
Eu nu acceptam sa-l fac pe jegos „admin”,clar ! Despre restul…felicitari 🙂 ps:din nou :)))
frumos.Sper sa nu patesc acelasi lucru:)) bine de stiut
„Priveste-i in ochi pe toti dusmanii tai.” – nu vei avea probleme 🙂
Munca ta trebuia sa ramana a ta. Un simplu delete la acea pagina si plecai impacat.
Hm-Hm. Acum mi se pare totul usor. Pe atunci, cand erai constrans si nu stiai cum sa rezolvi problema, era groaznic.