Imi scrie un „Ce faci?” pe Messenger. Timid. Simt o retinere. Ma intreaba daca sunt bine, ca nu mai vorbise de mult cu mine. Eram bine, tusea incepea sa-mi treaca iar tigari nu mai fumasem; cu mai multi bani in buzunar si speranta pentru viitor. O intreb ce face si-mi raspunde ca e bine. Apoi un moment de liniste intre noi. „Gratian, am visat foarte ciudat aseara. Te-am visat pe tine de fapt…”
N-am intrebat-o nimic, speram sa inceapa singura sa povesteasca. Afişase emoticonul acela imbujorat, timid, cand a precizat despre vis. Intr-un fel imi dadeam seama. Apoi am intrebat-o eu despre ce era vorba…
” Era semi-intuneric. Tu erai acolo, nu te vedeam decat pe jumatate. Nu te-am vazut niciodata fizic, doar aici in Online, insa stiu ca tu erai. Ca un Inger, unul demonic, decazut, puternic. Ochii mei te priveau cu admiratie si teama in acelas timp. Parca ii aveam împăienjăniţi, nu era nimic clar. Doar dorinta si perversitatea ce pluteau in aer, ca un balon, iar acul era in apropiere ca totul sa izbugneasca intr-un Poc! simplu ce sa puna in miscare masinaria…
Poc !
…degetele mele treceau peste coastele tale asemanatoare unui xilofon de sus in jos, spre şolduri. Le cuprind cu pofta iar buzele mele se freamătă fara mila, ca o menghina. Durere surda… Ma mulez sub tine. Epidermele noastre se cunosc si imi incolacesc bratele in jurul gatului tau, unde fibrele din muschiul trapez ma intâmpina incordate. Tot corpul imi este intepenit. Fiorul urca in mine.
Ma dominai. Frica disparuse, ramasese doar admiratia. Si dorinta. Si ma dominai incat nu mai simteam nimic, doar pe tine, o vietate uniforma ce ma duce spre culmile placerii. Apăsat. Vroiam sa ma eliberez, sa gem, insa nu puteam. Tu stiai cum sa faci, sa ma opresti. De fapt nu ma opreai, de fiecare data cand imi dadeai un ragaz de reflexie, de revenire in simtiri, din nou incepeai sa-mi supui corpul unei inăbuşitoare calduri.
Presiunea incepea sa atinga cota maxima admisa, asemeni unui vulcan. Lubrifierea se intensificase abudent, corpul meu incepea sa aiba un tremur. Imi ridicasem bazinul in sus, il tineam incordat. Intreg corpul era supus unei dureri placute acum, ca un drog ce-mi trecea prin vene, ma facea sa ma simt bine. Apoi presiunea a scazut brusc. Ma duceai spre visare, spre Ireal…
Mainile mele au sărit ca niste şerpi spre cearşaf. Il strangeam cu putere gata sa-l sfâşâi in bucăţele prelungi. De data asta nu m-ai mai putut opri sa nu gem. Atat de puternic! Apoi am cazut, muschii nu imi mai erau incordati. Fara vlaga, transpirata, nu-mi simteam corpul. Doar un spasm continuu in Muntele Venus…
Te simteam inca in mine, insa te-ai oprit. Iti cautam ochii, acea oglinda spre sufletul uman. Al tau era negru, de la atâtea pacate si tutun. Insa eu vedeam doar o faţă, ca a Lunii. Dincolo, acolo erai tu cu adevarat, pur, fara meteahnă. Atat am putut sa vad. Apoi ai plecat, ti-ai luat zborul, fara sa-mi zici nimic. N-am schimbat nici un cuvant. Ne simteam. Ne doream. Ne combinam intr-o chimie perfecta fara cusur. Insa nici un cuvant.
Acum gandul trimis spre tine ma face sa tresar. Un tremurat placut imi gâdilă stomacul in amintirea acelei nopti. Ma invelesc in plapuma mea pufoasa, răsfulând prelung, obosita, pregatita sa adorm. Inchid ochii. Adorm.
…imi mangai cu degetul tau obrazul. „
frumos, n-am ce zice….:D
la sinceritate se comenteaza putin 🙂
bine zis 🙂
Superb.
Multumesc batrane ! 🙂