Ma simt mai batran ca batranii. Carnea sta pe mine doar de forma, in pensie. Cheful de a face lucruri noi e doar de fatada. Nu vreau decat sa lenevesc. Sa stau in pat. Sa ma uit pe pereti in cautare de cai verzi. Ma intorc pe o parte, imi aranjez bijuteriile si inchid ochii. Acum merge un somn.
Toate beculetele si agitatia barurilor ma oboseste. Gandul imi zbora de multe ori la cei 16 ani pe care ii aveam candva. La restaurante, baruri, cafenele, scandaluri. Vechea Astoria. Tigari si cafele toata ziua. Femei pe care le tineam in poala. La noptile albe si la zilele negre. Cred ca apogeul meu in care m-am simtit tanar a fost in adolescenta. Acum sunt scurs de toate energiile si tot ce vreau este sa fiu linistit, acasa, in pat.
Sunt un amalgam de negare, furie, intelegere, depresie si acceptare. Imi plac momentele astea care parca ofera o aura de maturitate.
Fug de galagie. Fug de „viata orasului”. In mine simt cum dospeste un aluat ciudat care de multe ori ma duce cu gandul la moarte. Alte ori ma bucur stiind ca voi scrie o noua carte. Cand ma asez insa in fata foi albe ca sa scriu, cuvintele au fugit. Atunci caut dupa pachetul de tigari si imi aduc aminte ca am terminat cu fumatul.
Las in urma totul si ma duc inapoi in pat. Lenevim. Poate mai citesc cate o pagina-doua dintr-o carte si adorm. Plec in lumea mea, acolo unde lenea imi este platita.
sursa foto