Mobilul vibra incontinuu. Pe ecran era afisat „numar necunoscut”. I-am dat respins si m-am uitat spre geam. Ora 7 dimineata. Copacul cu flori roz imi facea cu ochiul si oferea parfum racoritor ce intra prin fereastra deschisa. Muntele Femeii si-a scuturat zapada de pe piept si doarme linistit. La fel face si ea in spatele meu, acoperita doar pe jumatate. Sanul drept ma cheama din nou la el.
Imi iau pachetul de tigari din pantaloni si incerc sa nu fac prea mare galagie. Doza mea de bere e pe jos, paharul ei de vin e spart, hainele ne sunt aruncate prin camera. Moti sforaie sub birou. M-a trezit spre dimineata latratul lui in somn, nu stiam ca au si cainii cosmaruri.
In timp ce-mi aprind tigara, ii observ agenda. Nu ma pot abtine. Cercetez daca doarme in continuare, instinctul imi da unda verde, si o iau ca un hot. Rasfoiesc la intamplare sperand sa gasesc secrete bine ascunse. Dintre ore, nume, intalnirile si alte adnotari, doar o pagina este scrisa integral.
Lui ii e indiferent. T. m-a sunat aseara si m-a certat. Da, sunt o proasta. Il cred pe el si ma mint pe mine. Cand, de fapt, nici nu stiu cine e el. Mi-a spus ca e un nimeni, asa mi s-a prezentat. Uram prezenta lui in incapere si am plecat cat de repede am putut. L-as fi omorat, emana energii puternice spre mine.
[…]
Era un nimeni mai cunoscut. Nu doar pentru mine, pentru colegii lui, pentru societate, pentru internet, pentru tara asta. Si atunci m-a cuprins frica de el. Nu stiu de ce, insa ma temeam.
Sunt proasta si ma mint in continuare. La fel ca la arabi, cu nu-stiu-cate femei, are si el destule. Si sper ca ma alege pe mine definitiv intr-o zi. Sa fiu doar a lui, sa fie doar al meu. Dar… Prima va fi mereu aia, iar eu nu ma bag in concursuri din astea. Nu e nici macar un trio, adica un ea-el-ea. Mai degraba e un decagon, sau cum ma-sa ii spune. Iar eu voi ajunge sa sufar.
Fumasem 3 tigari si recitisem marturisirea de cateva ori. Ma simteam singur. Liniste, peste tot doar liniste. Dupa ce mi-am stins tigara, am baut un pahar cu apa si m-am intins langa ea. S-a intors, a mormait un „Mneața…” si mana si-a pus-o in dreptul inimii mele.
Cauta o comoara care nici eu nu stiu unde este ingropata.
Ca de obicei. Nu ma satur sa citesc ce publici. Esti bestial si stii sa valorifici tot ce ai. Da cu putere tot !! 🙂
Cu putere? Dau si eu cum pot :))
Comoara e ingropata bine, departe de ochii lumii, pierduta undeva in adancul sufletului.