Oltenii, Dunarea si Ardeleanu’

Micutul proiect de antreprenoriat pe care l-am avut la Orsova a fost unul special. In primul rand pentru ca nu ma asteptam sa fiu acceptat, mai bine zis, a dat norocul peste mine! Timiditatea din primele zile specifica majoritatii oamenilor ce nu se cunosc a trecut destul de repede. Apoi a inceput distractia cu oltenii si Ardeleanu’. 🙂

Am fost singurul din partea de Vest, singurul din Ardeal, asa ca m-am ales cu o porecla: Ardeleanu’. Stateam linistit la masa si ma strigau din celalalt colt: “Ardelene!”. M-au caracterizat ca fiind calm, greoi la miscari, delicat la atingeri si diferit in gandire – am dovezi scrise pentru toate. 🙂 Iar eu cu fiecare zi ce trecea imi dadeam seama tot mai mult de diferentele dintre noi.

1. Discutiile. Tot ce spuneau ei intelegeam perfect. 75% din ce spuneam eu ma puneau sa repet…

2. Accentul pe silabe. Una din marile diferente, chiar daca cuvintele erau aceleasi, accetul nostru era total diferit. Ei intrebau „unde?” , eu intrebam „inde?”

3. Sinonimele. Ei ziceau „mână” eu “brâncă”, „fasole/păstăi” – “păsulă”, „supă” – „zamă”, „cartofi” – „croampe”, „răchie” – “pălincă”, o asemanare aproximativa era la “părădăisi“ iar la noi “părădăici”

4. Fluxul de vorbire. Ei vorbeau extrem de repede in comparatie cu mine care aveam cuvintele aranjate dupa secunde.

5. Atitudinea. Daca ceva nu le convenea, sareau repede la scandal. Chiar si pentru o mica propozitie spusa cu alt ton erau gata sa scoata cutitul. Pe cand eu calm, fara violenta fizica, doar psihica…

V-am scris principalele diferente pe care le-am vazut. Lista nu doreste sa scoata la suprafata nicio parere rea despre cineva, doar diferentele existente intre zone. Insa prin aceste diferente s-a format o legatura puternica intre mine si ei. Parca nu vedeau sau discutau cu cineva din Ardeal in fiecare zi si doreau mereu sa intre in discutii cu mine! Radeau cu lacrimi cand le povesteam diferite situatii in romana ardeleneasca si am o inregistrare fabuloasa in care cant o strofa de la Ciuraru.

Curand am sa povestesc o intamplare care a unit tot grupul si-a facut ca un cuvant ardelenesc sa fie tinut minte pentru totdeauna. La un momentdat aveam impresia ca rad de mine, apoi mi-am dat seama ca orice discutie pe care am avut-o cu cineva din zona a fost cu rasete din partea lor sau daca nu, macar cu niste zambete largi.

Am facut un marketing puternic si mi-au promis o vizita in Ardeal. Cateva propozitii pe care le-am folosit zilnic: “Salutari din Ardeal!” si “Ba, io-s ardelean…” 🙂

6 comentarii la „Oltenii, Dunarea si Ardeleanu’”

  1. Io’s Ardelean, nu is mai fraier/ Put a branza de n’ai aier!!! :)) Si cu banii de pe lana/ Mi’am luat Dacie si masina! :)) S’api ase’… Noi suntem Ardealu’ bai tata! 😀

  2. Pingback: Poezia de miercuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *