Continui articolul pe care l-am impartit in doua, acea leapşa mai diferita de la Serban Stanescu. Urmeaza doua intrebari destul de dure pentru fiecare dintre noi pentru ca sunt rupte din realitatea inconjuratoare. Iar asta inseamna ca trecem peste sloganuri aiurea gen „Sa traiti bine!” si sa gandim totul la rece.
2. Te-a ajutat scoala, cu cele 12 clase, sa iti descoperi si dezvolti vreun talent?
O sa va sochez daca voi spune „NU!” ? De cand eram mic am auzit tot aceasi prostie cu „Daca ai carte, ai parte!” cu care sunt de acord uneori, dar ea nu se aplica in Romania. Aici daca ai relatii si cunostinte, ai parte! Vad dupa 12 ani in care am stat in incubatorul ăla de roboti ca totul e doar o afacere a Statului. Inteleg ca la inceput s-a dorit o institutie in folosul cetateanului, ca profesorii vroiau sa ii invete pe elevi si se daruiau prin munca lor. Acum? E ca o fabrica unde fiecare merge la catedra ca sa predea, sa manance si gura lui o paine. Nimic mai mult. Scoala nu creaza locuri de munca, ea ofera locuri de munca unor oameni invatati.
Inafara de lucrurile elementare pe care le-am invatat in clasele primare, scoala nu m-a ajutat prea mult. Poate doar mi-a creat dorinta de a incepe sa invat singur. Drumeş avea un pasaj interesant in Elevul Dima dintr-a şaptea in care afirma ca scoala l-a invatat doar sa fure, sa minta, sa insele si sa abuzeze de putere. Tot ce a invatat a fost din carti, din studiu individual.
3. Cum vezi un invatamant centrat pe om si talentele sale ?
Mi se pare idee de SF pentru tara noastra. Stiu ca se aplica in unele scoli din Occident si mai ales in cele americane. Ca sa explic: se ia una bucata elev, i se face un chestionar complex de psihologi specializati si se trage o concluzie legata de ce-ar placea lui sa faca si la ce e bun. Ce spune biologia lui ca poate sa faca! Pentru ca ăsta e secretul: sa faci in Viata ce iti place tie, atunci vei pune suflet si totul va decurge de la sine. Acum ganditi-va putin la sistemul comunist care a tinut tara in lanturi, cand se stia ca peste 3-4 ani se deschide o noua fabrica si era nevoie de o anumita tipologie de muncitori. Nu era nimic din dorinta elevului, toti erau orientati si condusi de altcineva!
Am discutat subiectele acestea si cu alti prieteni/colegi de generatie si majoritatea sunt de acord cu mine. Uneori am cunoscut si cativa oameni maturi care erau pe aceasi lungime de unda cu mine. Majoritatea considera subiectul o prostie insa avem destule dovezi de oameni care au reusit prin munca sa-si dezvolte talentul iar acum sunt fericiti ca pot avea un trai excelent facand cea ce le place!
Eu mai am in mine acel strop de nebunie si mi-am demonstrat ca pot sa fac asta. Asa ca voi continua! Cred in mine si in deciziile mele. Pana la capat, in felul meu!
Zguduitor şi impresionant!
Poate se întreabă cineva „de ce”?
Pentru că acest om mai are câteva luni şi va trebui volens-nolens să ia viaţa în piept. Cu facultate sau fără, viaţa de „puiul-mamii” s-a terminat. Şi am pornit de la premisa super-optimistă că ar fi fost o vreme în discuţie o astfel de viaţă de „puiul-mamii”.
E mult de discutat aici, aşa că am să spun ce reţin eu din ce am citit:
1. Se poate să ai succes încă din liceu. Pentru mine, asta înseamnă QED, pentru că am spus de multe ori că vârsta e un obstacol doar pentru cei care vor să se rateze, ca scop în viaţă.
2. Viaţa pe care ţi-o oferă învăţământul formal, e la fel de roză ca pe vremea lui Edison, deşi el a trăit în perioada 1847 – 1931. Aş merge niţel mai în urmă, dar deja mă apucă leşinul! Afară de slogane cu tona, singura reformă în învăţământ de atunci încoace, au fost miniştrii de resort care s-au schimbat des de tot şi scandalurile publice provocate de abuzurile din învăţământ! Şi asta, după mai bine de 100 de ani de experienţă!
3. Singura educaţie valoroasă (şi am o listă lungă de martori, între care Edison e doar unul din ei!!!) este cea AUTODIDACTĂ! Graţian doar confirmă o constatare a mea şi a multor altora. Constatare amară, dar adevărată! Da. E trist, dar am făcut bani cu ce am învăţat singur, din cărţi, de pe net sau de la oameni la care m-am dus să îi trag de mânecă „Băi nea’ X, fă-ţi pomană cu un suflet necăjit şi învaţă-mă şi pe mine chestia asta!”. Am constatat că funcţionează. Inclusiv la mine şi CU mine! Am învăţat tot ce am putut pe oricine mi-a cerut asta, la modul serios.
4. COMUNICARTE, COMUNICARE, COMUNICARE! Am comunicat şi aşa ne-am întâlnit. Poate unii îşi închipuie că îl cunosc pe Graţian de… Eroare! L-am cunoscut prin intermediul FaceBook — Clubul bloggerilor. Am fost curios, mi-a plăcut şi aşa am ajuns să îl susţin într-un moment de îndoieli şi ezitări. I-am spus pe scurt povestea mea, că am avut şi eu aceleaşi îndoieli, că am fost pe punctul de a abandona, că am trrecut prin depresii, etc. Dar AM REUŞIT. A fost mult? A fost puţin? Doar Viaţa ne va putea spune ce a însemnat întâlnirea mea cu Graţian, pentru fiecare. Pentru mine, înseamnă deja foarte mult. Am reuşit să întind o mână unui om, când a avut nevoie. A fost greu? Da. A trecut repede greul? Da. Aş mai face-o? DA. DE CE? Pentru că aşa mi se pare mie că trebuie trăită Viaţa. Şi chiar dacă mi se pare, chiar dacă Viaţa e o iluzie sau poate TOCMAI pentru că este o iluzie, vreau să trăiesc o iluzie plăcută! Aşa încât, DA, o să o mai fac şi cu alţii. Cât voi putea.
Nimic nu se compara cu senzatia de multumire si incantare pe care o ai dupa ce ai reusit sa faci ceva din forte proprii. Multumesc mult ! 🙂
„Te-a ajutat scoala, cu cele 12 clase, sa iti descoperi si dezvolti vreun talent?” – Nu! Nu scoala in sine, cat faptul ca in neputinta scolii de a face asta, m-a determinat sa caut singura dezvoltarea in alte parti.
Scoala este o formalitate ce trebuie (aici chiar se poate aplica „trebuie” asta) respectata.
Mai importanta decat scoala ca formalitate, este auto-educatia, invataturile pe care ni le oferim singuri.
N-ar fi rau ca scoala sa te ajute sa iti dezvolti talentele, insa scoala nu detine astfel sisteme elaborate care tin pe undeva de HR (in acceptiunea mea). E cumva de datoria individului sa se auto-educe, sa-si descopere punctele forte si sa si le dezvolte.
Doar ca multora dintre noi nu ni s-a zis asta. De acasa am stiut doar „Ai carte, ai parte!” si se referea la cea de la scoala.
Nici mie nu mi s-a spus, dar am dedus si inteles.
“Te-a ajutat scoala, cu cele 12 clase, sa iti descoperi si dezvolti vreun talent?”
Scoala nu. Inca din clasa a 7-a plangeam ca nu pot merge direct la universitate, ci sunt obligata sa pierd inca 5 ani din viata, in care as putea face lucruri mult mai utile decat sa ascult niste frustrati incompetenti cum cica ne preda in scarba o materie, dictand cuvant cu cuvant dintr-un manual de-a dreptul imbecil. Toata lumea spune ca invatamantul era mai bun pe vremuri decat in prezent, cu manuale cu tot. Uitandu-ma peste manualele de matematica ale parintilor, le dau dreptate.
Daca mi-am dezvoltat un talent, este doar datorita parintilor mei, care si-au sacrificat din timpul si banii lor ca sa ma sustina. Slava domnului ca nu eram dintr-o familie mai saraca, ca era vai de capul meu. Abia daca am avut cativa profesori buni, pe care ii numar pe degetele de la o mana…din TOTI cei 12 ani.
„Cum vezi un invatamant centrat pe om si talentele sale ?”
Unul care nu se rezuma la un bosorog care sta si iti dicteaza, iar apoi mazgaleste pe tabla, dar nici la o curva tanara (sau batrana) nefututa (scuze pentru limbaj, dar asta e adevarul) sau frustrata, care are ca scop principal descarcarea frustrarilor pe elevi, respectiv pe colegii ei care chiar VOR sa faca ceva.
Unul cu profesori adevarati, care sunt in stare sa isi predea materia astfel incat sa fie pe intelesul tuturor, fara atat de multe ore inutile (de ce dumnezeu am facut religie pana in clasa a 12-a? sau sport? cand puteam sa plec acasa sa citesc o carte…sau chimie cand eram la mate-info…si biologie…puteam sa fac mai multe ore de informatica, dar aveam tot atatea ore de sport ca de informatica)
Deci inca un exemplu care ne arata ca se poate 🙂
toti profesorii mei de la facultate spuneau acelasi lucru si o faceau cu fermitate: noi nu va invatam carte, noi va invatam doar sa stiti in ce carte sa cautati raspunsuri la intrebari;
acesta e sensul invatarii; si la tine vad ca a functionat!
Se poate lua si asa. E destul de corect :))
@ Maura: esti sigura ca daca plecai de la orele de religie si sport, fugeai acasa sa citesti o carte?
Iarta-ma, dar nu pari genul 🙂
Eu sunt de parere ca „soarta” decide. Insa sa fim seriosi cultura face diferente intre oameni
Totusi, as vrea sa stiu daca nu pot influienta Soarta 🙂