Pe Serban Stanescu l-am precizat in articolul anterior, unde ii aduceam multumiri pentru incurajarile si sfaturile primite. Azi am trecut din nou in revista toate site-urile lui si mi-a placut sa observ ca am invatat ceva nou. Mai mult decat atat, am reusit sa pun in practica ce am invatat de la el si mi-a iesit.
De auto-sugestie pozitiva si de cultivarea talentului nativ am citit prima oara la Pavel Corut. Fost sef in cadru unui serviciu special de contra-spionaj al Securitatii, a practica zeci de ani psihologia si diferite tactici pentru combaterea adversarului. A studiat tot ce-a venit din Occident despre aceasta ramura si a ajuns sa o practice foarte bine. Mai mult decat atat, face si bani din asta.
Revenind la Serban, el mi-a dat un fel de leapşa din care vrea sa faca un mic studiu de piata. Putem sa privim totul ca pe un chestionar. Raspunsurile le va publica intr-o carte si isi face un plan de viitor pe baza lor pentru ca doreste tot mai multi oameni sa fie ajutati. Asa ca eu m-am decis sa raspund la cele trei intrebari. Chiar daca detaliez si aberez putin.
1. Ce este talentul ?
Mai intai, fiecare dintre noi avem un talent nativ. Apoi, pe parcursul Vietii, incepem sa dezvoltam alte talente. Unii au doar unul, altii au mai multe. Dar unul sigur exista in noi, trebuie doar sa-l descoperim.
Vad talentul ca pe un mic dar. Un fel de zestre primita si unica fata de ceilalti oameni. Trecand peste notiunea de lauda, pot sa afirm – si nu doar eu – ca unul dintre talentele mele este scrisul. Exista in mine, de multe ori curg pe foaie randurile fara ca eu macar sa ma gandesc ce trebuie sa scriu. Iese din mine, degetele tasteaza singure. Ma trezesc uneori cu o pagina scrisa fara sa imi dau seama de unde am avut acele idei.
La fel au si alti oameni. Exemple: desenul in creion cat mai realist; combinarea unor culori care sa atraga atentia, indiferent ca e vorba de pictura sau design; discutiile in fata unor oameni ce denota un bun orator; o voce minunata; miscari exacte pe ritmul unui stil de dans etc.
Toate acestea se gasesc in noi, undeva, trebuie doar sa le putem observa. Intr-o tara ca Romania din pacate nu sunt deloc apreciate. Fiind totul structurat pe un sistem post-comunist, este nevoie de oameni proletari, muncitori, nu e nevoie de oameni care sa creeze. Talentul este dezvoltat prin munca, dar cu el se creeaza, nu se munceste.
(vor urma cele doua intrebari)
Un comentariu la „Privind cu al treilea ochi”