Realitatile invatamantului de stat

Liceul pentru mine a fost un loc al aventurii si al distractiei. Intrasem cu asteptari destul de mari si speram sa raman uimit peste masura. Ceva asemanator s-a intamplat, dar nu in sensul pozitiv. Parintii si familia imi creasera inainte o imagine complet diferita fata de situatia reala din liceu. Acum cand am terminat si-au dat si ei seama ca nimic nu s-a schimbat. In 20 de ani a ramas tot acelasi sistem infect de invatamant.

Ma oripilez cand ma gandesc ca 80% dintre profesorii pe care eu i-am cunoscut stateau la catedra doar pentru bani. Sau mai rau: isi pastrau catedra pentru a putea pretinde ca sunt in continuare profesori si sa dea ore in particular. Adica fac indirect o frauda pentru care nu sunt trasi la raspundere prin prestarea unui serviciu fara impozitare.

Vroiam sa ma invete cineva despre societate. Putinele ore de psihologie pe care le-am facut nu m-au ajutat prea mult pentru ca totul era doar teorie. Practica este egala cu zero in sistemul educational romanesc. Nici cei de la catedra nu stiu cu ce se mananca materia lor. Ei au citit mai multe carti si au luat examenul de titularizare. Daca ne referim la un liceu cu profil economic, putini dintre ei au firme sau au lucrat macar in trecut in domeniu.

Prefer mai nou sa merg la diferite training-uri sau conferinte unde vin specialisti cunoscuti si impartasesc cu noi experienta lor. Curand va muri invatamantul de stat si se va pune baza pe cel privat. Se vad deja rezultate destul de mari la elevii din invatamantul privat. Cine stie ce vor invata copii nostrii sau daca nu le vor administra o injectie care le umple memoria cu o specializare.

Toate astea le-am gandit dupa ce am frunzarit Caietul dirigintelui pentru liceu de Adriana Rotaru si Elena Vais. Consider ca este o unealta necesara oricarui profesor, nu doar diriginte, pentru a evita toate situatiile de mai sus.

Din simplele mele observatii, trag concluzia ca nu se pune prea mare accent pe cariera in sine de profesor. Sper, sentimentul cel mai comun al romanilor, sa se schimbe ceva in viitor. Se va schimba oricum, dar va fi doar in mediul privat aceasta schimbare.

Invatamantul de stat va muri.

6 comentarii la „Realitatile invatamantului de stat”

  1. Si eu sunt la un liceu care de curand a devenit colegiu national cica , defapt totul e de fatada.
    In clase e dezastru , profesorul vine la ora sa primeasca un salar si nu ii pasa de nimic.Nu preda.
    Avem 3 profesori care predau atat , restul nu fac nimic la ore , si acei 3 crai de rasarit nu sunt grozavi .
    Si totusi acel salariu infect il i-a si cel care munceste pentru si care nu …

  2. Din pacate asta e societatea in care traim. Atat timp cat eforturile nu sunt rasplatite, „muncim doar ca sa luam salarii”. Intreaba-ti parintii daca nu existau ( de altfel exista in continuare) si alte meserii de genul..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *