Tastele ma ameninta. Imi ridic degetele si ma gandesc mai bine. Au trecut cateva zile bune si n-am reusit sa scriu nimic. Nici pe blog, nici in manuscrisul ala amarat pe care il am in Word. Pacat de el ca am deja mai bine de jumatate din roman schitat. Mai trebuie dezvoltat, dar de unde inspiratie cand eu scriu cu cerneala invizibila?
N-am mai fumat de 8 zile si acesta este noul meu record. Se pare ca trec prin cateva schimbari si adaptarea este mai dificila. Doar sunt un Rac veritabil si nu am „putin din fiecare”, ci mult din fiecare.
Secundele care au trecut pana mi-am dat seama ca ma uit la foaia goala ma ingrozesc. Inca nu inteleg ce e cu mine si unde a disparut acea magica pofta de scris?
Sa dam vina pe oboseala de sfarsit de an? Sa bagam duma aia cu „energiile se scurg in aceasta imensa agitatie a sarbatorilor”? Problema apare cand citesc ce am scris si cat de mult glumesc cu mine, eu cu mine! Chiar nu-i de gluma, chiar am incercat sa scriu din nou, chiar vreau sa scriu; chiar nu mai pot sa scriu…
Am facut bilantul paginilor citite anul acesta. Arata ca si bursa intr-o zi de luni dupa ce in week-end a inceput un razboi mondial. E in cadere libera si chiar am o gramada de carti faine care asteapta a fi citite. Am primit multe anul acesta in diferite situatii. N-am reusit sa le termin, ca pe majoritatea le-am inceput. Poate voi fi macar iertat cand pun in balanta scrisul/cititul cu realizarile/proiectele/cursurile pe care le-am facut. Sper sa primesc mila…
lupta-te suflete ca sa primesti mila …
Nu prea stiu ce sa zic din moment ce sunt exact in aceeasi situatie…