Oltenii, Dunarea si Ardeleanu’

Micutul proiect de antreprenoriat pe care l-am avut la Orsova a fost unul special. In primul rand pentru ca nu ma asteptam sa fiu acceptat, mai bine zis, a dat norocul peste mine! Timiditatea din primele zile specifica majoritatii oamenilor ce nu se cunosc a trecut destul de repede. Apoi a inceput distractia cu oltenii si Ardeleanu’. 🙂

Am fost singurul din partea de Vest, singurul din Ardeal, asa ca m-am ales cu o porecla: Ardeleanu’. Stateam linistit la masa si ma strigau din celalalt colt: “Ardelene!”. M-au caracterizat ca fiind calm, greoi la miscari, delicat la atingeri si diferit in gandire – am dovezi scrise pentru toate. 🙂 Iar eu cu fiecare zi ce trecea imi dadeam seama tot mai mult de diferentele dintre noi. Continuă lectura „Oltenii, Dunarea si Ardeleanu’”

Ardeleanu’ si mamaliga

Sunt de doua zile la Orşova si treaba merge foarte bine. Adica: pătuţ destul de moale, mâncărică buna si internet gratis, care mai cade din pacate de aceea nu pot sa postez cum mi-as dori. Am 6 ore de training-uri pe zi in care totul se bazeaza pe jocuri si distractie. Educatia nonformala e ceva ciudat, dar totusi nu pot sa zic ca nu-mi place. 🙂 Continuă lectura „Ardeleanu’ si mamaliga”

Ridica-te Gheorghe, Ridica-te Ioane !

Dupa ce ieri am vazut o alta motiune cazuta, o papusa reprezentandu-l pe Avram Iancu spanzurata in Miercurea Ciuc, pe Viktor Orban dorind sa ataseze Transilvania la Ungaria, pe Boc aberand despre politica si un protest timid facut de sindicalisti, azi incerc sa invat o poezie manifest pentru care autorul ei a fost condamnat la moarte… Parca suntem fara viata, orbi, indiferenti, dupa Noul Cod al Muncii o sa fim si robi legali.

Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
(de Radu Gyr)

Nu pentru-o lopata de rumena pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de mâine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tau curs prin santuri,
pentru cântecul tau tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâsnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !