Povesti de Iarna

Stii cum e o dimineata de iarna? Nu vezi in jur nici lumina diminetilor de vara, nici n-auzi huruitul masinilor de import care adancesc gropile soselelor si nici macar culori n-ai sanse sa vezi pe geamul aburit deja de somnul tau de sfert de noapte. Ei, dimineata de iarna are ceata, multa, multa ceata apasatoare. Deschizi ochii si din instinct iti tragi pana pe nas patura, sperand sa te ascunda de ceea ce urmeaza sa fie o noua zi. Nu conteaza cat de vesel, odihnit sau plin de viata te trezesti, iarna nu-ti permite sa zbori din pat prin casa. Ti s-a instalat peste noapte in plamani, in oase, in spirit. Si de nu ai cum s-o vezi instinctiv stii ca e acolo.

Iarna asta care e reprezentata cu fulgi mari si sosete pe semineu sau brazi in calendare dureaza 3-4 luni. Fie, dureaza 5 cu procesul anevoios de a dezapezi natiunea, dar ai certitudinea ca se termina aici in minunatul Est continental. Si fara sa bat campii, eu cunosc o alta iarna, care nu tine Continuă lectura „Povesti de Iarna”

Lazio – Nu-mi recunosc meritele

O piesa aparuta acum cateva zile. Totul face parte din SentimentePeSchite . Enjoy ! 🙂

„Fara Dumnezeu,fara credinta…Omul devine un animal rational,care vine de nicaieri si merge spre nicaieri”-Petre Tutea

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=zC8enDcqRSs&w=400&h=330]

Murim ?

     Ziua a inceput destul de normal pana cand am fost intrebat ce fac azi, plecand de la premisa ca maine e Sfarsitul Lumii. Un alt Sfarsit al Lumii mi se parea destul de ciudat. Adica unii baieti tot anunta ei una-alta si nimic. Ma intreb daca au ei revelatii divine noaptea ? Sau sunt doar niste baieti specializati in psihologia maselor si jucarii in mainile altora ?

Sa lamurim din start: chestia asta cu Sfarsitul Lumii e privita din mai multe puncte. Eu ma rezum doar la doua: din punct de vedere religios si din punct de vedere stintific. Sa o luam invers… Continuă lectura „Murim ?”

Semnul negru

* o mica ruptura dintr-o scriere curenta !

Ii mangaie bratul cu degetele ei, tragand usor dungi roz cu unghiile pe biceps. Statea cu capul pe pieptul lui simtindui bataia inimii Isi ridica ochii ei caprui spre fata lui. Avea ochii inchisi.

– Nu dormi, ii zise ea incet.

Isi deschise ochii – o tenta de verzui cu caprui. Blanzi, inspirau chiar mila. Ochii lui inofensivi, niciodata nu i-a tradat gandurile criminale. El isi puse mana dreapta in parul ei, jucanduse cu el.

– Stii ca nu-mi place, chicoti ea.

Ii lasa suvitele in pace. Se uita in jur dupa pachetul de tigari dar nu il observa. Gandul ii fugi. Trase adanc aer in piept si o saruta usor pe frunte.

– Trebuie sa plec curand, ii zise el.

– Unde?

O privi in ochi. Ea observa incruntarea sprancenelor lui si isi lasa ochii in jos. Il stranse mai puternic de biceps. Se temea…

– Matt, stii bine ca trebuie sa te lasi de astea. A trecut deja destul de mult timp, nu mai suport! Pot sa inaintez chiar maine procesul daca e pana acolo !

Matt o privi o clipa, isi lua pantalonii si ii imbraca. Cauta prin buzunar si scoase un pachet de Kent 100’s. Isi aprinse o tigara, luand loc pe marginea patului. Ea se aseza langa el, acoperita de paturica negra.

– Eve, nu mai spune prostii, nu mai suntem acei adolescenti de odinioare cand iti scriam poezii…

– Matt…

Eve il privi lung. Stia toate astea, stia mult mai multe, ii stia defapt si ce face si unde ar putea pleca. Dar mai presus de toate, ii stia sufletul.

Un sunet de telefon le intrerupse meditarea. Matt dadu din cap spre Eve. Ea isi lua geanta si cauta dupa telefon. Avea pe ecran un graff facut cu ani in urma. Grasa de Cotnari. O suna sotul ei, Andrew.

– Alo…Bine, am fost la o prietena, ajung curand acasa…

O privire tematoare spre Matt.

– Da, stiu ca Tim e inca la gradinita, am vorbit cu educatoarea sa il mai tina putin ca sunt in intarzaiere…Am facut niste acte pentru firma, ce Dumnezeu!…Cum?…L-ai luat tu deja pe Tim?…

Alta privire spre Matt. El stinse linistit tigara in scrumiera.

– Vin acasa curand…Intru si la restaurant sa cumpar niste mancare chinezeasca… Ok, vorbim….

Inchise. Arunca telefonul inapoi in geanta si lasa trupul sa cada pe pat. Palmele ii acoperira ochii.

– Matt…Rutina zilnica e mai grea decat orice s-ar putea intampla daca m-ai luat cu tine. Te rog, intelege ca nu mai pot trai asa. Mie dor de vise, de ce ne promiteam unu altuia, de glumele porcoase pe care le ziceai dar toti radeau.

– Tie doar de o lumea care nu mai exista, Eve. Toate au trecut.

Isi imbraca hainele. Observa ca pe podea mai ramase un prezervativ nefolosit. Simti o incordare in piept. O privi pe Eve aducandusi aminte si el de trecut. Ea se ridica din pat lasand la oparte patura. Era doar in chiloti rosi. Bratele ei se incrucisara dupa gatul lui.

– Matt, spuse ea cu o voce slaba. Se lasa un moment de liniste. Ai grija de tine…

El nu zise nimic. Privi spre fereastra la cerul albastru, dorind in adancul inimii lui sa ramana cu ea aici pentru totdeauna, cautand linistea. Nu isi dorea doar acum, si-a dorit mereu…Eve scapa o lacrima din ochi. Matt o simti si el, dar in inima. Nu mai rezista…

O saruta usor pe frunte si pleca.