Pentru ca simt…

Dupa incindetul petrecut in clasa cu o doamna profesoara, lucrurile au luat o alta intorsatura. Mi se reproseaza ca ma pierd in detalii si nu vad elementele ascunse. Ca „pe cine vrei sa prostesti? Vorbesti in vant…” Toate le recunosc, am vazut ca nu poti face nimic cand lumea se teme, iar noi ne temem si gandim negativ din start, ce sa mai infaptuim ceva? Poate sunt un prost si un credul, cum am fost etichetat acum cateva zile. E posibil sa accept si aceasta varianta dar, unele actiuni, vorbe, scene eu chiar le simt… Ce vina am eu ca marii profesori nu m-au invatat la liceu cum sa-mi pun lacat pe sentimente ? (sic.) Continuă lectura „Pentru ca simt…”