Paliați, salonul 2

BH 35 PCT. Era de un albastru maritim ce tragea spre negru. Soferul sugea cu sete dintr-o tigara cu filtru galben. Tura spasmodic motorul incercand sa treaca peste un bolovan. Injura. Intr-un final s-a dat batut si a intors dubita, intrand prin lateralul curtii.

Usa de la salon s-a deschis si o asistenta batrana, cu neg umflat in coltul drept al gurii, si-a afisat aerul superior.

– Probleme?

Nu vorbeste nimeni, doar frigiderul pedepsit in colt mormaie fara inteles. Batrana din patul de la geam incepe sa isi insire ofurile. Tot aceleasi pe care i le-a zis surorii ei la telefon acum 10 minute. Pe partea opusa, batrana cu perfuzie alba, isi vede de somn. E in coma de trei zile.

– Domnu’? Dumneavoastra?

Imi descopar zambetul de sub masca de unica folosita. Ii multumesc si o rog sa seteze pompa de oxigen la 6 atmosfere. Rezolva problema, verifica punga de urina a batranei de la geam si iese din salon.

BH 35 PCT. Pentru Ce Traiesti?

Doi omuleti cu halate verzi carau un sicriu negru. N-am retinut numele, nici cati ani a trait. Trantesc cu putere usile dubei apoi ii strang pe rand mana soferului. Pentru ei e ceva obisnuit, au contract cu moartea.

Soferul si-a mai aprins o tigara si a demarat. Cele doua aparate de aer conditionat de pe duba ma priveau vesele. Eu am ramas pierdut, privind spre norii balonati ce se apropiau.

Pentru ce traiesti?

Oare cel din sicriu a gasit raspunsul la intrebare?