Etichetă: iubire

Nu mai avem nicio taină

Mobilul vibra incontinuu. Pe ecran era afisat „numar necunoscut”. I-am dat respins si m-am uitat spre geam. Ora 7 dimineata. Copacul cu flori roz imi facea cu ochiul si oferea parfum racoritor ce intra prin fereastra deschisa. Muntele Femeii si-a scuturat zapada de pe piept si doarme linistit. La fel face si ea in spatele meu, acoperita doar pe jumatate. Sanul drept ma cheama din nou la el.

Imi iau pachetul de tigari din pantaloni si incerc sa nu fac prea mare galagie. Doza mea de bere e pe jos, paharul ei de vin e spart, hainele ne sunt aruncate prin camera. Moti sforaie sub birou. M-a trezit spre dimineata latratul lui in somn, nu stiam ca au si cainii cosmaruri. Continuă lectura „Nu mai avem nicio taină”

Razboiul cere Pace

Imi masor tristetea in tigari. Uzzi ar fi invidios pe mine la cat am fumat. Priveam masinile ce treceau podul de la Vlaicu sau altele care se pierdeau spre BRD. Jos, la OMV, unu’ alimenta Bemveul negru cumparat de parinti. A plecat grabit de parca intregul Marasti era a lui.

Mi-am aprins alta tigara. Imi place sa fumez aici, la intersectie, unde se despart si se unesc drumurile. Privesc spre Theodor Mihali si zambesc. Barba mea schimba randuirea Lumii.

– Tu te futi sambata noaptea si mergi duminica dimineata la biserica? Continuă lectura „Razboiul cere Pace”

De la primii fiori ai iubirii, primele priviri furate si pana la prima dezamagire

“Te rog din suflet, oricine ai fi, dacă nu vrei să citeşti şi crezi că la sfarşit doar vei căsca plictisit, mai bine opreşte-te aici.” Cu aceasta fraza isi incepe cartea Amintiri din Prezent, debutantul Gratian Lascu.

Gratian intra pe scena tinerilor autori dintr-o camera cu igrasie populata de paianjeni si molii, de unde isi deapana povestea cu aroma de cafea, tutun si iubire. Intr-un periplu realist prin lumea liceenilor de azi, Gratian Lascu reuseste sa picteze in imagini pe cat de vii pe atat de dure, o poveste de dragoste care marcheaza pana si cel mai rece cititor. Nu este o poveste roz, de indragostit imbatat cu apa rece a fericirii efemere, ci amintirile unui prezent brutal in care circumstantele si incolacirea de orgolii adolescentine duc la tragedii care schimba Continuă lectura „De la primii fiori ai iubirii, primele priviri furate si pana la prima dezamagire”

Idiotul care vorbeste cu Luna

Cand Soarele va rasari de la Vest si va apune la Est, atunci orgoliile noastre nu vor mai fi in conflict. Sau cand va muri unul dintre noi, cel mai probabil eu. Sau cand tu vei naste primul copil. Sau cand vei innebuni. Oricare situatie ar fi, pana atunci, nu va scadea intensitatea cu care ne transmitem telepatic gandurile.

Inca iti mai simt mirosul floral al pielii. Peste ani l-am identificat cu cel de sperma la a treia sau a patra ejaculare. Limba ta ascutita mai taie halci din mine. Cand mi te infatisezi in minte apari ca o vampa la care toti barbatii saliveaza. Te pot atinge, pipai si poseda. Pana iti cresc aripi dintr-un imbold teatral, incepand sa porti masti si sa iti ascunzi vulnerabilitatea. Pentru ca stii ca esti slaba. Si nu vrei sa se afle. Continuă lectura „Idiotul care vorbeste cu Luna”

Povesti de Iarna

Stii cum e o dimineata de iarna? Nu vezi in jur nici lumina diminetilor de vara, nici n-auzi huruitul masinilor de import care adancesc gropile soselelor si nici macar culori n-ai sanse sa vezi pe geamul aburit deja de somnul tau de sfert de noapte. Ei, dimineata de iarna are ceata, multa, multa ceata apasatoare. Deschizi ochii si din instinct iti tragi pana pe nas patura, sperand sa te ascunda de ceea ce urmeaza sa fie o noua zi. Nu conteaza cat de vesel, odihnit sau plin de viata te trezesti, iarna nu-ti permite sa zbori din pat prin casa. Ti s-a instalat peste noapte in plamani, in oase, in spirit. Si de nu ai cum s-o vezi instinctiv stii ca e acolo.

Iarna asta care e reprezentata cu fulgi mari si sosete pe semineu sau brazi in calendare dureaza 3-4 luni. Fie, dureaza 5 cu procesul anevoios de a dezapezi natiunea, dar ai certitudinea ca se termina aici in minunatul Est continental. Si fara sa bat campii, eu cunosc o alta iarna, care nu tine Continuă lectura „Povesti de Iarna”