Singur pe lume

Nu m-am simtit atat de singur de mult timp. Dupa 29 Mai am fost dezorientat. Pierdut. Nu stiam ce se va intampla, ce va urma, de unde sa incep si incotro sa ma indrept. Acum sunt infipt mai bine in realitate. Inteleg problema. Incep sa trasez directii pe foaie: peste 3 luni, 6 luni, 1 an, 3 ani si 5 ani. Parca sunt un mic comunist.

Singuratatea ma omoara. In fiecare zi sunt inconjurat de oameni, vorbesc cu o gramada. Degeaba. Sunt gol pe interior. Nici un sentiment de iubire nu se arata. Nicio afectiune nu vine spre mine. Ma zbat intr-o continua lume moarta, slinoasa, plina de viermi care mananca putin cate putin din mine si ajung tot mai aproape de plamanii mei negri.

Uneori nu mai vreau nimic. Nici faima, nici bani, nici sa mai traiesc. Un timp am crezut ca mi se trage de la oboseala acumulata in timpul saptamanii, resimt senzatiile astea doar sambata sau duminica. Dar nu, acum imi e clar: doar ma zbat in lanturi, fara scapare.

Mi-am rulat o tigara. Fumez in pat. Nu imi pasa de plapuma si pernele in care se vor impregna mirosul. Vreau doar sa fumez. Si sa ma simt iubit.

sursa foto

Orfan

L-au imbratisat pe rand. Mai intai el, cu un aer demn si sigur. A urma ea, strangandu-l cu putere la piept. Cand s-a desprins, avea ochii in lacrimi. Despartirea era mereu grea.

– Te sun eu, mama!

– Sa ai grija de banii ăia! Daca nu vii acasa in week-end, iti trimit pachet cu trenul.

Ochii continuau sa-i lacrimeze. Si-au facut cu mana de la geamul compartimentului in timp ce trenul se punea in miscare. Eu mi-am aruncat tigara inainte sa se inchida usile. M-am asezat pe scaun cautand sticla cu apa. Am luat o gura buna, apoi mi-am tamponat rana de sub buza inferioara. Am privit pe geam. Orasul se indeparta. Eram oarecum fericit: mi-am stapanit lacrimile, din nou.

In tren, trei ore, doar am citit. Nu am vorbit cu nimeni. Mai faceam pauze privind pe geam. Nu-mi disparea din minte imaginea mamei. Nici gandul ca niciodata nu o voi mai imbratisa, glumi cu ea, sau sa-i vad bucuria pentru reusitele mele…


„Neica, mai, of,
Fa-mi, Doamne, un drum mai scurt,
Mai, neicuta,
Fa-mi un drum pe sub pamant…
Fa-mi un drum pe sub pamant,
Pan’ la maica la mormant,
De-acolo de sub mormant,
S-aud o soapta spunand,
O soapta fara putere,
S-aud vocea mamei mele…

Mama, daca tii la mine,
Doamne,
Opreste-ma langa tine,
M-ai lasat printre straini,
Ca o floare printre spini…
Toti ma-njura, toti ma bate,
N-are cine-mi pune parte,
Tata e batran, nu poate…”

 

Dupa ultima betie…

Mama mea suporta multe din partea fiului ei cel mai cuminte si inocent. Cateodata ma gandesc prin cate au trecut mamele din lume, mai ales cu copii ca mine. Da, am fost din nou la o petrecere…

Dimineata dupa majoratul lui Primaru’ a fost bestiala. Totul a inceput cand m-am dat jos din taxi cu un pahar de vodka cu Cola in mana. Da, si pe asta l-am furat din club. A fost pentru prima oara cand am baut vodka la un majorat, eu fiind specializat pe cognac. Continuă lectura „Dupa ultima betie…”