Ningea afara ca niciodata si eram in intarzaiere. Tramvaiele mergeau aiurea iar niste baieti cu geci OTL incercau sa inlature zapada de pe linii. Am incurcat tramvaiele de doua ori si pe unul nu l-am ajuns. Dupa 10 minute in viscol a venit un 1R care sa ma duca pana la Primarie. Stiam ca nu ajung la timp si de data asta chiar nu vroiam sa-mi fac vreo intrare spectaculoasa sau altceva. Mergeam la o lansare de cartea, pentru ca vroiam si eu sa ma razboiesc cu sufletul. Continuă lectura „Razboi cu sufletul de Ioana Dumitrachescu”
Etichetă: poezie
Poezia de miercuri (5)
De cand am inceput sa fac unele miscari decisive pentru viitorul meu, in mine a crescut o ambitie fara egal. Simti cum esti impins de la spate fara sa faci tu nimic. Tânjeşti sa ajungi la sfarsit, sa te uiti in spate la drumul pe care l-ai parcurs si sa fii multumit. Ca toate se termina cu bine, n-are cum altfel. Dar pana acolo, imi aduc aminte zilnic de unde am plecat si ce-am fost de fapt… Continuă lectura „Poezia de miercuri (5)”
Poezia de miercuri (4)
Au trecut cateva saptamani de cand n-am mai publicat o poezie, insa nu renunt la aceasta rubrica. Ca o concluzie la final de 2011: creativitatea si frumusetea feminina trebuie apreciate indiferent de situatie…
Amor necunoscut
de Mihai Nica
Faruri, negură şi ploaie grea,
Sentimente, ea şi o canapea.
Stradă,linişte… e pustiu,
Ochii ei, eu…aproape o ştiu.
Lumânări, e pană de curent,
Noi doi, e amor indecent,
Vânt, aproape tornadă,
Noi doi, iubire agitată.
Poezia de miercuri (3)
Am fost acuzat ca nu public ceva educativ pe blog si sunt doar in cautare de scandal si imagine. Se poate asa ceva? Va rog, seriviti cultură !
Efemeritate
de Mihai Nica
Căutându-te pe tine
M-am pierdut pe mine;
Ş-atunci când mă regăsesc
Jur să nu te mai iubesc.
M-ai dezbrăcat de dorinţă,
Tu, fiinţă fără suflet
M-ai lăsat fără credinţă
Şi fără niciun zâmbet.
Călca-tu-mi în picioare
Şi ultima-mi suflare.
Şi mi-ai lăsat fără de viaţă
Ultima-mi urmă de speranţă!
Demonul din mine
Sunt un necunoscut de nerecunoscut. Imi amintesc de prezent, de trecut, de lucruri prin care am trecut. Eu, un Dorian Gray fara tablou si cu imaginea mereu in schimbare, iesind la suprafata rautatea demonului care sălăşluieşte in mine; un Max Tucker adolescentin si cu posibilitati mai reduse la femei si alcool; un EU fara nume, fara constiinta. Indiferent… Continuă lectura „Demonul din mine”