Ridica-te Gheorghe, Ridica-te Ioane !

Dupa ce ieri am vazut o alta motiune cazuta, o papusa reprezentandu-l pe Avram Iancu spanzurata in Miercurea Ciuc, pe Viktor Orban dorind sa ataseze Transilvania la Ungaria, pe Boc aberand despre politica si un protest timid facut de sindicalisti, azi incerc sa invat o poezie manifest pentru care autorul ei a fost condamnat la moarte… Parca suntem fara viata, orbi, indiferenti, dupa Noul Cod al Muncii o sa fim si robi legali.

Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
(de Radu Gyr)

Nu pentru-o lopata de rumena pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de mâine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tau curs prin santuri,
pentru cântecul tau tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâsnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !