Daca e vorba de citit autori romani, ii prefer pe cei care au trait in perioada interbelica. Eliade va ramane pentru mine punctul de reper care m-a schimbat in totalite. Am citit de cateva ori Romanul adolescentului miop si de doua ori Noaptea de sinziene pe care o incadrez in Top 3 carti preferate. Toate pentru un singur motiv: imi place perioada interbelica.
In urma cu cateva luni am fost la lansarea cartii Zaraza de Andrei Ruse in Cluj-Napoca. Eu am fugit mai repede de la agentie ca sa ajung la timp. Credeam (speram) ca va fi multa lume. Suntem intr-un fucking oras universitar, plin cu +100.000 studenti si credeti-ma ca multi dintre ei sunt mari iubitori de lectura. Insa cand am intrat la Diverta de langa Sora, am ramas dezamagit. In jur de 20 de oameni, majoritatea trecuti de 40 de ani. Da, era o zi ploioasa, tot Clujul era blocat si se aruncau peste tot injuraturi, insa era lansarea unei super carti!
Zilele trecute am terminat de citit cartea. Sincer, ma asteptam sa fie diferita fata de Soni sau Dilar pentru o zi, insa a fost foarte diferita. Andrei a precizat ca a avut doi ani in care s-a dedicat integral documentarii despre viata lui Cristian Vasile, insa cred ca a dus-o la extrem. Romanul Zaraza este solid, plin de evenimente descrise cu lux de amanunte si are o tenta de documentar. Sunt unele parti din roman destul de complexe care apar provocand rupturi in curgerea textului. Se castiga insa in schimb detalii suplimentare care il ajuta pe cititor sa inteleaga cine este cu adevarat Cristian Vasile.
In timp ce citeam, mi-am amintit de Cristian Vasile si Zaraza asa cum i-a prezentat Sergiu Nicolaescu in „Supravietuitorul”. Povestile se bat cap in cap si o cred adevarat pe cea a lui Andrei. Stiti tangoul, nu?
Este descris extraordinar de bine atmosfera din Micul Paris. Toata lumea era fericita, se iesea in fiecare seara la restaurant pentru a asculta muzica de calitate, servind preparate din diferite bucatarii ale lumii, alaturi de vinuri alese si tigari de calitate. Femeile erau apreciate pentru frumusetea lor si cu o poezie iti cadeau la picioare, desi nu lipseau damele de companie si curvele dornice de bani. Scritori, compozitori, textieri, gazetari, pictori, muzicieni, actori – toti erau priviti cu admiratie si pusi la loc de cinste. Un fel de La Belle Epoque a Romaniei. Totul e minunat pana apare razboiul si preluarea puterii de catre comunisti.
Evit sa va povestesc despre Cristian Vasile, numit si Regele neincoronat al muzicii usoare romanesti. Dupa ce iubitorii de Stalin i-au distrus intreaga imagine pentru a nu fi precizat nimic azi despre el in scoli, Andrei Ruse vine cu curaj si scrie un roman caruia ar trebui sa ii oferim mai multa atentie.
Aflati mai multe pe pagina de Faebook a romanului. Din cate inteleg, ne asteptam si la un film. 🙂
Spor la citit!
