Stii cum e o dimineata de iarna? Nu vezi in jur nici lumina diminetilor de vara, nici n-auzi huruitul masinilor de import care adancesc gropile soselelor si nici macar culori n-ai sanse sa vezi pe geamul aburit deja de somnul tau de sfert de noapte. Ei, dimineata de iarna are ceata, multa, multa ceata apasatoare. Deschizi ochii si din instinct iti tragi pana pe nas patura, sperand sa te ascunda de ceea ce urmeaza sa fie o noua zi. Nu conteaza cat de vesel, odihnit sau plin de viata te trezesti, iarna nu-ti permite sa zbori din pat prin casa. Ti s-a instalat peste noapte in plamani, in oase, in spirit. Si de nu ai cum s-o vezi instinctiv stii ca e acolo.
Iarna asta care e reprezentata cu fulgi mari si sosete pe semineu sau brazi in calendare dureaza 3-4 luni. Fie, dureaza 5 cu procesul anevoios de a dezapezi natiunea, dar ai certitudinea ca se termina aici in minunatul Est continental. Si fara sa bat campii, eu cunosc o alta iarna, care nu tine Continuă lectura „Povesti de Iarna”
