Eram niste pusti manati de ritm. Voiam sa fim la fel ca cei pe care ii ascultam. Sa vina lumea la concertele noastre si fetele din fata scenei sa ne arate sanii. Voiam sa fim mereu tineri si nebuni.
Pe atunci nu exista Facebook, vorbeam cu persoane necunoscute pe mIRC la Net Cafe. Ieseam seara sa stam cu baietii mai mari. Ascultam muzica la casetofon in fata blocului si derulam caseta cu creionul. Dadeam din cap si ne imaginam ca suntem in Pantelimon. Sau in California. Sau in Bronx. Continuă lectura „Nu uita muzica…”