TBC iubeste Dohány

– Baiatu! Hei, baiatu!

Eram in spatele spitalului. Portarul nu ma mai lasa sa intru dupa ora 22. I-am bagat in buzunar cate 5 lei in doua seri la rand, apoi a refuzat. Mama unui fost coleg mi-a dat pontul cu gardul din spatele spitalului care era rupt si puteam intra oricand.

Mai aveam cateva fumuri din tigara cand m-au strigat cei doi batrani. Pe unul, cel din dreapta, il chema Jean. Era un tigan de moda veche, avea bronsita tabacica si probleme cu inima. Langa el statea Gonu. Cioc negru, stufos, cu un inceput de chelie si suferind de probleme cu plamanii.

– Tigara, baiatu? Dohány? Flutura doua degete prin fata buzelor. Țighi-țighi?

– Dohány? ma incurajeaza si Jean.

Aproape ajunsesem la filtru cu a mea. O arunc si le vad ochii cum o savureaza in zbor. Intru cu greu prin gaura din gard si ma indrept spre ei. Primesc un lung „Ooooo….”, un „Pffff…” si un pleoscait din buze cand scot la iveala un pachet de Kent Castelat. Le intind 4 tigari.

– Domnu’, mulțam faină! Doamne ajută-ți! N-am mai fumat din astea de ani de zile…

– Eu am prins Revolutia in armata, atunci ne-a dat Plutonieru’, unu’ Iova, cate un cartus pe echipaj. Stii tu domnu’, eu eram la tancuri repartizat…

Le zambesc. Jean aprinde un chibrit dintr-o cutie cu UE. In aer se simte miros greu de sulf. Pufaie bucurosi din tigari, apoi le privesc cu admiratie.

– Pfaaa! Pentru astea ma doare-n cur de TBC, zice Gonu. Pfaaa! Doamne dă-ți sanatate domnu’! Un moment de liniste, ma cerceteaza. Da’ auzi, te-am vazut si ieri pe dumneata. Ai pe cineva la saloanele de canceroase?

Plec, nu ii raspund. Ei continua sa traga din tigari, asteptand pranzul si tratamentul.

Unii sunt bucurosi ca pot fuma o tigara linistiti, altii se zbat in saloane scuipand sange, iar cei mai multi incearca sa respire cu pompele de oxigen setate la 6 atmosfere.