Pe fundal era melodia cu “sa arunce prima piatra”. Tensiune. Nervi intinsi la maximum. La suprafata era si o spuma de hormoni ce trageau spre viol. Ar fi folosit cablul de reincarcare a smartphone-ului pentru a ma lega. Voia sa ma vada suferind si sa cer indurare. Sa ma vada fara speranta de viata.
– Ti-am citit blog-ul azi-noapte.
– Ce nu ti-a placut?
– Am ajuns pana la bancul misogin 29…
– …si?
– Anul 2012 e plin de marketing, melodii, Amintiri din prezent si articole misogine. Anti-martisor… “De 1 Martie toate curvele vor sa fie egale”…
Rad amuzat.
– In toate postarile din anul 2013 esti schimbat. Esti mai…sincer cu tine. Scrii despre relatii, sentimente, lucruri pe care nu le poti avea. Vorbesti de femei, subiecte de sex si fantezii. Suferi.
Ochii ei scaparau scantei. Linistea a coborat intre noi si fiecare astepta ca celalalt sa vorbeasca primul. Sa incerc o eschiva? Doar sa zambesc? Cautam in mine o fraza desteapta cu care sa ies din incurcatura. Nu gaseam nimic. Ma simteam gol, muschii imi erau incordati. Niciodata n-am acceptat infrangerea.
– Zici tu?
Mi-a facut cu ochiul, zambind cu coltul gurii ridicat, invingatoare.
– Te ascunzi de cuvinte, dar nu poti de ganduri.
Adevarul este ca ne aflam cateoda in niste situatii fara scapare. Nici macar gesturile nu ne mai scapa, de cuvinte ce as mai putea spune..penibile situatiile in care nu mai pot reactiona printr-o fraza simpla.