Tragand linii din reminiscente – partea a doua

Atunci

Discutii cu K. despre generatia noastra. Imi spune ca ea are moralitatea scazuta. Ma bucur ca recunoaste, fata de altele care nu recunosc aproape nimic. Imi explica planul ei de viitor. In prealabil, ea doreste sa fie o gheisa europeana: stilata, intelectuala, frumoasa este si acum, iar evident, platita pentru serviciile pe care le pestreaza in anumite cercuri inalte. Nu din tara, din Anglia. Imi povesteste despre cele 8 ore pe care le petrece in fiecare zi ca sa invete la engleza ca sa isi poata lua un examen greu si sa poata aplica la Cambridge. Toata stima pentru munca depusa, dar moralitatea?

Ea vine din nou in bratele mele. Imi spune cateva cuvinte dulci la ureche si buzele ei se lipesc de obrazul si de gatul meu in mici saruturi de fata cu K.

Imi cere o tigara. Nu am asa ca merg sa ii caut una. Cand revin cu tigara, Ea statea in picioare si se privea cu K. M-am asezat, i-am oferit tigara si bricheta iar ea s-a facut comoda in poala mea. Tragea adanc din tigara, fumul iesea ca dintr-o turcoaica. Alcool mereu imi face atentia distributiva. Ii vad degetele lui K. mangaindu-i incet genunchiul.

„K. termina!” zice Ea.

Eu rad.

„Stai! Prea creste pofta in Ea” zic aiurea.

Ea o privi tinta pe K. 30 secunde… Fara ca eu sa am o implicare, gura Ei sari spre cea a lui K. Da, pot s-o spun oricand si oricui: imi plac lesbiencele! Dar nu si atunci cand cea cu care chiar doream sa construiesc o relatie, se saruta cu alta, in fata mea…

Acum

Razele astea de Soare sunt puternice. Divinitatea…

Te rog, daca ai putea, te rog asculta-ma… Tot ce am in inima mea, toata ura adunata in tot timpul acesta pentru femei, te rog din suflet, arde-o… Da, stii prea bine ce e acolo, in coltul acela neatins de nimeni, unde daca doresc sa fie un zambet pur de copil, apare unul; unde daca doresc ca o societate sa fie egala, societatea apare; unde daca doresc ca maine unii oameni sa isi dea seama de anumite lucruri, isi dau seama; acolo, te rog, nu lasa sa imi patrunda si acolo toata ura ce o am in mine. Te rog, mai am inca o sansa, stiu asta! Lumineaza-mi mie Calea, sa stiu ce drum sa aleg. Am stat atata timp cautandu-Ti intelesurile, iar acum mai mult ca oricand fa-ma, te rog, sa am in mine puterea de a face lumea sa planga si de-a intoarce cutitul in rana daca e nevoie. Stii cum sangele se agita in mine, cum dorinta mea de a curge sange pe strazi de la toti oamenii aceia care trebuie sa plateasca nu imi da pace… Te rog, fa-ma sa-mi pastrez calmul ca de fiecare data in situatiile cand sunt gata sa imi pierd controlul. Si te mai rog, fa-o si pe Ea sa inteleaga ca stiu ca mai ai un plan cu mine, de aceea nu pot, chiar nu pot, fara un strop de Iubire…

Revin in Realitate… Tigara s-a fumat singura. O arunc pe geam si imi aprind alta.

prima parte

13 comentarii la „Tragand linii din reminiscente – partea a doua”

    1. Era 5 si ceva dimineata dupa un majorat in care Unirea cu Cola mi-a trecut prin vene. Postarile astea prezinta Realitatea, nu e nimic inventat. Fumam pe balcon si apoi reveneam sa scriu in camera. Cand scriu, niciodata nu gandesc…

  1. Sunt un om viu

    Sunt un om viu.
    Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
    Abia am timp să mă mir că exist, dar
    mă bucur totdeauna că sunt.

    Nu mă realizez deplin niciodată,
    pentru că
    am o idee din ce în ce mai bună
    despre viaţă.

    Mă cutremură diferenţa dintre mine
    şi firul ierbii,
    dintre mine şi lei,
    dintre mine şi insulele de lumină
    ale stelelor.
    Dintre mine şi numere,
    bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

    Am şi-un defect un păcat:
    iau în serios iarba,
    iau în serios leii,
    mişcările aproape perfecte ale cerului.
    Şi-o rană întâmplătoare la mână
    mă face să văd prin ea,
    ca printr-un ochean,
    durerile lumii, războaiele.

    Dintr-o astfel de întâmplare
    mi s-a tras marea înţelegere
    pe care-o am pentru Ulise – şi
    bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

    Cu greu mi-aş putea imagina
    un pământ pustiu, rotindu-se
    în jurul soarelui…
    (Poate şi fiindcă există pe lume
    astfel de versuri.)

    Îmi olace să râd, deşi
    râd rar, având mereu câte o treabă,
    ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
    pe oceanul oval al fantaziei.

    E un spectacol de neuitat acela
    de-a şti,
    de-a descoperi
    harta universului în expansiune,
    în timp ce-ţi priveşti
    o fotografie din copilărie!

    E un trup al tău vechi,
    pe care l-ai rătăcit
    şi nici măcar un anunţ, dat
    cu litere groase,
    nu-ţi pferă vreo şansă
    să-l mai regăseşti.

    Îmi desfac papirusul vieţii
    plin de hieroglife,
    şi ceea ce pot comunica
    acum, aici,
    după o descifrare anevoioasă,
    dar nu lipăsită de satisfacţii,
    e un poem închinat păcii,
    ce are, pe scurt, următorul cuprins:

    Nu vreau,
    când îmi ridic tâmpla din perne,
    să se lungească-n urma mea pe paturi
    moartea,
    şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
    peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
    oprit.

    Nici după fiecare pas,
    în golul dinapoia mea rămas,
    nu vreau
    să urce moartea-n sus, asemeni
    unei coloane de mercur,
    bolţi de infern proptind deasupra-mi…

    Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
    de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.

    E o fertilitate nemaipomenită
    în pământ şi-n pietre şi în schelării,
    magnetic, timpul, clipită cu clipită,
    gândurile mi le-nalţă
    ca pe nişte trupuri vii.

    E o fertilitate nemaipomenită
    în pământ şi-n pietre şi în schelării.
    Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
    s-ar şi umple de ferigi, de bălării!

    Doar chipul tău prelung iubito,
    lasă-l aşa cum este, răzimat
    între două bătăi ale inimii mele,
    ca între Tigru
    şi Eufrat.

    Nichita Stănescu

  2. Este prima postare pe ca ti-o citesc de pe calculator, nu de pe telefon. Altfel percepe creierul frazele cand le vede in marimea lor naturala. Mi-a placut. Astept continuarea, imi plac povestile cu lesbine. :p

    1. Multumesc de apreciere 🙂

      Din pacate, povestea nu are o continuare. Am un proiect schitat despre ceva povestioare erotice insa nu e nimic finalizat inca. In viitor, peste cateva luni 🙂

  3. Grati …prea profund sa nu fii tu.Imi dau seama acum de multe lucruri,dar nu e cazul sa aplic misandrismul aici.In orice caz,dragut articol …keep going Hank :* :)) !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *