Tragand linii din reminiscente – prima parte

Atunci

Vechii mei amici, paharul si tigara, nu imi lipseau din maini. Ea statea in bratele mele iar K. langa mine. Se priveau, ochii lor scanteiau.. Prin telepatie isi transmiteau toate poftele ce le parcugeau trupul fara sa le fi dat atentie in alte momente.

Ea isi conduse incet varful limbii peste buza inferioara. Pofta crestea iar piciorul meu drept simtea cum muschiul femural si cel al gambei se incoarda. Pofta… Iar atunci mi-am zis sa privesc adevarul in fata. Ca de’ ! nu pot sa il uit pe Martin Luther King jr. : „Caracterul unui om nu se arata in momentele de confort, ci in cele de schimbari si controverse”.

Capul ei aluneca spre al lui K. Ea tasni cu o furie dezlantuita, buzele lor se poftira fara urma de regret, fara moralitate… Dansul macabru in care s-au impletit era cel mai ciudat, dar cel mai sincer in acelas timp. Intr-un final s-au dezlipit. Totul s-a petrecut in fata ochilor mei, fara retineri sau regrete. Sinceritate, puritate, pofta fara moralitate.

Iar din partea mea: Scarba…Spaima…Uimire…Groaza…Ura !

Acum

Ora 5.46 iar eu n-am dormit de ceva ore bune. Mi-e somn, dar inima mea bate nebuneste avand inca imaginea lor. Nu mi-o pot scoate din minte. Degetele imi tremura acum cand lovesc nebuneste tastele si as putea castiga un concurs la rapiditatea scrisului.

Eu… Eu care mi-am lipit buzele de ale ei, ii simteam si eu pofta, dorinta, degetele ce mi le infigea in spate. Buzele ei; una mai mare, una mai mica. Tremurand caut pachetul de tigari. Stiu ca am facut promisiuni si alte cele, dar nu pot, am nevoie de-o tigara. Degetul mare tremura cand trebuie sa invarta rotita de la bricheta.

Buzele ei… Ale lui K…

Ma ridic in picioare si ma aplec peste marginea geamului. 1…2…3… Ok, n-am vomitat. Un lichid verde simt ca mi se strecoara prin partile laterale ale limbii iar stomacul meu imi gadila apendicele sifoid. 1…2…3… Cad fara sa ma sprijin pe treapta rece de pe balcon. Mana mi-o proptesc de cap iar tot fumul de tigara se filtreaza prin perii capului meu trecand spre usa deschisa din camera.

Buzele ei… Ale lui K…

Trag adanc din tigara si simt cum fumul imi rascoleste toate madularele; din creierul limbic pana in colon. Ce plamani? Mai am eu asa ceva? Poate doar simple parti din vechii plamani ce stau singuri si se intreaba de ce i-am omorat, de ce nu le-am oferit atentie si de ce nu imi pasa de mine?

Privesc pe geam. Buna dimineata Soare !

(- parte a doua -)

8 comentarii la „Tragand linii din reminiscente – prima parte”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *